Skip to content


Francisca Stan, Statele care au adoptat Legea Model privind insolvenţa transfrontalieră elaborată de UNCITRAL

Statele care au adoptat Legea Model privind insolvenţa transfrontalieră elaborată de UNCITRAL

Francisca Stan*

  1. Ce este insolvenţa?
  2. Legea Model – 30 mai 1997
  3. Legea Model – definiţii si concepţii
  4. Domeniul de aplicare a Legii Model
  5. Ţările care au adoptat Legea Model
  6. Concluzie
  7. Bibliografie
  1. Ce este insolvenţa?

În România, potrivit Legii nr. 85/2014 „insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile, astfel:

a)  insolvenţa debitorului se prezumă atunci când acesta, după 60 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de creditor; prezumţia este relativă;

b) insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei;”[1]

În contextul crizei actuale tot mai multe societăţi apelează la intrarea în insolvenţă ca o modalitate de protecţie împotriva acumulării de dobânzi şi penalităţi suplimentare.

  1. Legea Model – 30 mai 1997

Legea model privind insolvenţa transfrontalieră a fost elaborată de UNCITRAL (Comisia Naţiunilor Unite pentru Dreptul Comerţului Internaţional).

La data de 30 mai 1997 la cea de-a 30-a sesiune a UNCITRAL a fost adoptată această normă, o finalizare a unor eforturi susţinute de a da o reglementare unitară şi modernă a falimentului care depăşeşte frontierele unui stat.[2]

  1. Legea Model – definţii si concepţii

Legea model este concepută să asiste statele în a-şi elabora legile de insolvenţă cu un cadru legal modern şi pentru a crea procedure effective  de insolvenţă transfrontalieră care îi preocupă pe debitorii care suferă de insolvenţă[3].

Legea model se axează pe patru elemente identificate ca rezolvare a cazurilor de insolvenţă transfrontalieră: acces, recunoaştere, asistenţă şi cooperare.

Pentru scopurile legii model, o insolvenţă transfrontalieră este una unde debitorul deţine bunuri în mai multe state sau unde unul dintre creditorii debitorilor nu sunt din statul unde are loc procedura de. insolvenţa

Prin această lege model se statuează ca atunci când un debitor dispunând de bunuri în mai mult de un stat face obiectul unei proceduri de insolvenţă, cooperarea şi coordonarea internaţională în materie de supraveghere şi administrare a bunurilor şi afacerilor sale devine tot mai adesea o necesitate imperioasă. Lipsa de coordonare şi cooperare internaţională în cazurile de insolvenţă internaţională diminuează şansele de redresare economică a societăţilor comerciale care ar putea totuşi fi reorganizate din punct de vedere judiciar, dar îngreunează şi procedura de declanşare a falimentului.

O asemenea lege model era necesară ca urmare a expansiunii comerţului şi a investiţiilor internaţionale, atât întreprinderile cât şi comercianţii persoane fizice dispun tot mai adesea de bunuri în mai mult de un stat

Pe de altă parte, o legislaţie armonioasă şi coerentă în această materie se impunea şi pentru a accelera schimburile comerciale de mărfuri şi servicii internaţionale prin eliminarea comercianţilor care erau o frână în dezvoltarea acestor relaţii prin blocarea sumelor de bani datorate creditorilor.

Aşa cum s-a precizat în literatura juridică legea model este elaborată pentru a fi preluată – în mod liber – de către statele interesate.

Legea model este diferită de o convenţie internaţională (tratat internaţional) întrucât nu există obligaţia semnării sau a ratificării de un anumit numar de state, iar participanţii pot elabora legea natională pe baza legii model, dar modificând-o în funcţie de tradiţiile juridice proprii[4].

În lumina legii model privind insolvenţa transfrontalieră, statul care o adoptă are posibilitatea să excludă societăţile bancare ori societăţile de asigurări. Această atitudine este motivată de faptul că o eventuală deschidere a procedurii de faliment împotriva unor asemenea debitori impune luarea unor măsuri de protejare a intereselor unor terţi sau pretind reglementări cu caracter special, având în vedere faptul că în acest domeniu operează reguli prudenţiale.

Pot fi excluşi din domeniul de aplicare al acestei legi model şi necomercianţii cărora nu li se aplică în sistemul naţional procedura falimentului ori care se bucură de un regim juridic aparte.

  1. Domeniul de aplicare a Legii Model

Legea model are următorul domeniu de aplicare potrivit însăşi dispoziţiilor sale:

– în cazul în care este solicitată asistenţa în statul care a adoptat Legea model de către o instanţă străină sau de către un reprezentant străin, în legătură cu o procedură străină de insolvenţă;

– în cazul în care este solicitată asistenţă într-un stat străin în legătură cu o procedură care se desfăşoară în statul care a adoptat legea model.

– în cazul desfăşurării concomitente a unei proceduri de insolvenţă într-un stat străin şi a uneia declanşate în statul care a adoptat Legea model privind acelaşi debitor;

– în cazul în care creditorii sau alte persoane dintr-un stat străin sunt interesate să solicite deschiderea unei proceduri în statul care a adoptat legea model sau să participe în cadrul unei proceduri deschise potrivit legilor acestui stat.

  1. Tarile care au adoptat Legea Model

Legislaţia bazată pe legea model UNCITRAL privind insolvenţa transfrontalieră a fost adoptată în:[5]

Japonia – 2000 Marea Britanie – 2006
Mexic – 2000 Columbia – 2006
Africa de Sud – 2000 Noua Zeelanda – 2006
România – 2002 Republica Coreea – 2006
Muntenegru – 2002 Slovenia – 2007
Polonia – 2003 Australia – 2008
Serbia – 2004 Greece – 2010
Canada – 2005 Filipine – 2010
SUA – 2005 Chile – 2013

Concluzie

Legea model are ca scop să pună la îndemână statelor care o adoptă un instrument juridic modern, apt să soluţioneze situaţia de insolvenţă transfrontalieră şi nu în ultimul rând, un model pentru modernizarea propriei legislaţii.

Bibliografie:

Daniel-Mihail Şandru, Dreptul comerţului internaţional,  Ed. a 3-a, rev.,  Bucureşti, Editura Universitară, 2012

www.uncitral.org

http://www.uncitral.org/uncitral/en/uncitral_texts/insolvency/1997Model.html

http://www.uncitral.org/uncitral/en/uncitral_texts/insolvency/1997Model_status.html

Revista Arbitrajul commercial în România – www.romanianarbitartion.ro


[1] Art. 5 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, M.Of. nr. 466 din 25.6.2014. Actuala reglementare abrogă Legea nr. 637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat în domeniul insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 19 decembrie 2002, cu modificările şi completările ulterioare; Dispoziţiile referitoare la insolvenţă îşi au sediul în art. 273-337 – Cartea a III-a, “Insolvenţa transfrontalieră” din Legea nr. 85/2014.

[2] Daniel-Mihail Şandru, Dreptul comerţului internaţional,  Ed. a 3-a, rev.,  Bucureşti, Editura Universitară, 2012, p. 70.

[3] http://www.uncitral.org/uncitral/en/uncitral_texts/insolvency/1997Model.html

[4] Daniel-Mihail Şandru, Dreptul comerţului internaţional,  Ed. a 3-a, rev.,  Bucureşti, Editura Universitară, 2012, p. 70.

[5] http://www.uncitral.org/uncitral/en/uncitral_texts/insolvency/1997Model_status.html

* Student; lucrare prezentată la Sesiunea ştiinţifică a elevilor, studenţilor şi masteranzilor: „Noi perspective de dezvoltare în afacerile  internaţionale”, ed. a III-a, organizat de Facultatea de Relaţii Economice a Universităţii Creştine Dimitrie Cantemir, Bucureşti, 8 aprilie 2015

Posted in UNCITRAL.