Skip to content


Marin Voicu, Extinderea jurisdictiei arbitrale institutionalizate. Unele sugestii de lege ferenda supuse dezbaterii

 

                      Citare:

Marin Voicu, Extinderea jurisdicţiei arbitrale instituţionalizate. Unele sugestii de lege ferenda supuse dezbaterii, Revista Arbitrajul comercial în România, Revista Arbitrajul comercial în România, 1/2014, disponibil la http://www.romanianarbitration.ro/?p=897

 

            

Extinderea jurisdicției arbitrale instituționalizate

 Unele sugestii de lege ferenda supuse dezbaterii

 

                                                                        Prof. univ. dr. Marin Voicu

 

 

I.Modificarea și completarea OUG nr. 34/2006 privind achizițiile publice.

 

1.Evoluția reglementării în perioada 2006-2014.

« Competenţa de soluţionare a cererilor şi proceselor privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie este reglementată de art. 286 alin. (1) din O.U.G. 34/2006. Acest act normativ a intrat în vigoare la data de 30 iunie 2006 şi, până în prezent, art. 286 a suferit 7 modificări. Iniţial aceste litigii au fost date numai în competenţa instanţei de judecată, fără precizarea acesteia. Ulterior, structura acestui articol s-a modificat atât în formă, prin reducerea, adăugarea, apoi iar reducerea alineatelor, cât şi în conţinut. Cu privire la competenţa de soluţionare a instanţelor judecătoreşti, aceasta a fost precizată prin modificarea operată de O.U.G. 19/2009, publicată în M.Of. nr. 156/12.03.2009 în sensul că aceste cereri se judecă în primă instanţă de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante. Această competenţă a fost modificată prin O.U.G. nr. 76/2010, publicată în M.Of. nr. 453/02.07.2010 care, prin completarea alin. (1) al art. 286 cu un nou alin. (11), a stabilit că procesele şi cererile în speţă se soluţionează în primă instanţă de către secţia comercială a tribunalului în circumscripţia căruia se află arondat sediul autorităţii contractante. O atare reglementare a înlăturat, în principiu, exclusivitatea instanţelor judecătoreşti în soluţionarea acestor litigii deoarece reglementarea jurisdicţiei comerciale îşi avea sediul în Codul comercial şi Codul de procedură civilă, iar nu într-o lege specială. Prin Legea nr. 278/2010 privind aprobarea O.U.G. nr. 76/2010, publicată în M.Of. nr. 898/31.12.2010, alin. (11), introdus anterior a fost abrogat, dar prin modificarea alin. (1) al art. 286 s-a păstrat competenţa de soluţionare de către secţia comercială a tribunalului respectiv. Prin O.U.G. nr. 77/2012 publicată în M.Of. nr. 827 din 10.12.2012 s-a revenit asupra competenţei de soluţionare, art. 286 alin. (1) fiind modificat în sensul că aceste litigii se soluţionează în primă instanţă de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căreia se află arondat sediul autorităţii contractante. Această ordonanţă a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 193/2013 care a mentinut noul articol, art. 2881, ce reglementează pentru părţi posibilitatea de a conveni ca litigiile în legătură cu executarea contractelor reglementate de O.U.G. nr. 34/2006 să poată să fie soluţionate prin arbitraj, ceea ce reprezintă o excepţie de la competenţa exclusivă a instanţei de contencios administrativ în vigoare” (extras din Decizia civilă nr. 682/25.02.2014 a ICCJ – secția a II-a civilă, paragraful 24, prin care a fost anulată sentința arbitrală nr. 153/17.07.2012).

 

2.Reglementarea în vigoare.

 

2.1.Textul de baza, art. 286 (1), în forma actuală prevede că:

(1) Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante”.

 

 

 

 

2.2.Art. 2881: “Părţile pot conveni ca litigiile în legătură cu executarea contractelor reglementate de prezenta ordonanţă de urgenţă să fie soluţionate prin ARBITRAJ” (text introdus prin OUG nr. 77/2012, aprobată prin Legea nr. 193/26.06.2013).

 

2.3.Textele din Legea nr. 554/2004-R a contenciosului administrativ:

a).art. 2 (1) lit. “c”: “În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: act administrativ – actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrative”;

b).art.10 (1): “ Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel;

c).art.10 (11)  : “Toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel” (text introdus prin pct. 3 din Legea nr. 76/2012 începand cu 15.02.2013).

 

3.Problematica aplicării reglementării și jurisprudența neunitară a instanțelor și a Curții de Arbitraj.

 

3.1.Aplicarea, în timp, a modificărilor jurisdicției acestor contracte, prin succesiunea de ordonanțe de urgență, anuale sau semestriale, a constituit o problemă, rezolvată deseori neunitar dar care, a dus, însă, la excluderea arbitrajului instituționalizat.

 

3.2.Totodata, în raport de condiția imperativă impusă de UE prin Memorandumurile de finanțare, aprobate prin OUG, și, apoi, prin lege, de a se încheia contracte tip FIDIC, în mod automat s-a aplicat clauza standard 20.6 de jurisdicție ICC Paris, arareori cu locul arbitrajului la București.

 

3.3.În mai multe cauze, cu valori mari (contracte FIDIC) a fost sesizată CACIR-CCIR cu acțiune arbitrală, dar procedura a fost închisă ori s-a respins acțiunea pe temeiul clauzei de jurisdicție ICC Paris, invocată de una din parțile la contract.

 

3.4.În alte cauze, de asemenea, cu valori semnificative, s-au invocat dispozițiile din art. 286 (1) din OUG nr. 34/2006, coroborate cu cele din art. 2 lit.c) și art. 10 (1) din Legea nr. 544/2004, iar tribunalul arbitral și-a declinat competența la instanța de contencios administrativ.

 

 

 

3.5.În sfârșit, în unele cauze asemănătoare, soluționate de Curtea de Arbitraj, conforrn convenției arbitrale, ICCJ-secția a II-a civilă a admis recursurile, a casat sentințele Curții de Apel București și a anulat sentințele arbitrale, în temeiul art. 286 (1) din OUG nr. 34/2006, dosarele fiind trimise instanțelor de contencios administrativ competente (de ex. decizia civilă nr. 682/25.02.2014 a ICCJ  secția a II-a civilă, prin care s-a anulat sentința arbitrală nr. 153/17.07.2012).

 

4.Necesitatea îmbunătățirii reglementării actuale, cu efect în extinderea jurisdicției CACIR-CCIR în materia contractelor încheiate în procedura de achiziție publică.

 

4.1.Rezultă, așadar, că reglementările nu sunt clare și expresive, nu au un grad de previzibilitate optim, iar Curtea de Arbitraj a fost, succesiv, scoasă din această materie a contractelor în procedura achizițiilor publice, chiar dacă parțile au încheiat convenția arbitrală.

Pe de alta parte, ultima completare a OUG nr. 34/2006, prin introducerea art. 2881 (Legea nr. 193/2012) care conferă parților posibilitatea de a “conveni calitigiile în legatură cu executarea contractelor reglementate de prezenta ordonanță să fie soluționate prin arbitraj”, nu rezolvă clar situațiile expuse și, mai ales, competența arbitrajului român instituționalizat.

 

4.2.Schița de texte ce se propune pentru completarea art. 2881 :

a).art. 2881 alin. (2): “În contractele încheiate de companiile naționale, regiile autonome și societățile cu capital integral sau parțial de stat, în procedura de achiziție publică, părțile pot adopta convenții de arbitraj instituționalizat, organizat conform Legii nr. 335/2007”.

b).art. 2881  alin. (3): ”Contractele încheiate de ministere, agenții, autorități naționale și instituții publice bugetare, precum și de celelalte autorități administrative publice, în procedura de achiziții publice, sunt contracte administrative, supuse jurisdicției instanțelor de contencios administrativ, potrivit legii”.

c).art 2881  alin. (4): “În contractele de concesiune de servicii sau de exploatări de fond funciar și alte asemenea, părțile pot încheia convenții de arbitraj instituționalizat român”.

 

II.Modificarea și completarea Legii nr. 335/2007 privind camerele de comerț din România.

 

1.Textul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 335/2007 se completează, având următoarea redactare: “Curtea de Arbitraj Comercial Internațional este o instituție permanentă de arbitraj, fără personalitate juridică și funcționează pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României și Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București”.

 

2.”Dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 335/2007 se abrogă”, iar “Textul art. 29 alin. (7) se modifică”, având următoarea formulare: “Activitatea curților de arbitraj de pe lângă camerele județene se desfașoară conform dispozițiilor C.proc.civ. , a celor din ROF și din regulile de procedură arbitrală proprii”.

3.Dispozitiile art. 29 se completeaza cu alin. (8) în următoarea redactare:

“În contractele economice părțile vor prevedea clauze speciale, conform cărora, soluționarea litigiilor se va face, cu precădere, prin modalitățile alternative instituite potrivit legii, respectiv procedura medierii, reglementată de Legea nr. 192/2005 și arbitrajul instituționalizat din sistemul camerelor de comerț și industrie, organizat conform Legii nr. 335/2007”.

Posted in Revista.