Skip to content


Marin Voicu, Dezbateri asupra perfectionarii arbitrajului comercial in Europa. ICC Paris – Cabinet ALTANA – „Wake UP (WITH) ARBITRATION”

          Dezbateri asupra perfectionarii arbitrajului comercial in Europa

          ICC Paris – Cabinet ALTANA – „Wake UP (WITH) ARBITRATION”

 

 

                                                                   Prof. univ. dr. Marin Voicu

Membru in Colegiul Curtii de Arbitraj Comercial International de pe langa CCIR

 

Marin-Voicu-226x300          1.Sub auspiciile ICC Paris – Curtea Internationala de Arbitraj, din anul 2013 se desfasoara trimestrial, o interesanta masa rotunda la cabinetul ALTANA („les petits déjeuners”), organizandu-se dezbateri animate si de evidenta actualitate privind arbitrajul comercial.

In anul 2014 au fost programate urmatoarele dezbateri:

-26.02.2014: “Institutiile de arbitraj” – o veritabila valoare adaugata?”, cu Isabella Hautet, consilier general la Groupe Orange – France Telecom si Jose R. Fevis, secretar general adjunct la Curtea Interntionala de Arbitraj – ICC Paris;

-14.05.2014: “Discovery – un rau necesar”;

-2.08.2014: “Consilierii si arbitrii – vorbesc ei aceeasi limba?”;

-30.09.2014: “Se pot reduce costurile fara a fi sacrificata calitatea arbitrajului” si

-27.11.2014: “Evaluarea (cuantificarea) prejudiciului: exista o buna metoda?”.

 

Organizatorii invita, cu toata disponiblitatea, pe cei interesati sa se inscrie la aceste dezbateri, precizand ca “Subiectele vor fi tratate, de regula, de doi intervenienti: unul afirmativ si  celalalt negativ, asupra chestiunii supuse dezbaterii” (cate 10 minute), urmand discutii libere ale participantilor (practicieni ai arbitrajului, juristi, avocati, magistrati, experti) intr-un spirit informal si profesional (adrese de contact a grupului Linkedin” ‘Wake up (with) Arbitration”: contact@wakeupwitharbitration.cvom; informatii se gasesc si pe blogul grupului: blog http://wakeupwitharbitration.rumbir.com).

 

2.Unele accente din dezbaterile anului 2014.

 

2.1.Tema “Institutiile de arbitraj  – o veritabila valoare adaugata?”.

a).Institutiile de arbitraj ocupa un loc central in arbitraj (cu 86% din utilizatori), iar regulile de arbitraj devin din ce in ce mai institutionale.

In consecinta, institutiile de arbitraj poarta un rol de “contract de asigurare” pentru parti; ele sunt de un ajutor pretios in special la inceputul arbitrajului pentru (I) a facilita constituirea tribunalului arbitral, dar, mai ales (II) pentru solutionarea incidentelor de procedura si in ipotezele (III) arbitrajelor complexe si multipartite.

Ele sunt, de asemenea, o asigurare pentru parti contra eventualelor recursuri in anulare, intruct anumite institutii de arbitraj exercita un control prealabil al sentintei arbitrale.

Pe de alta parte, conform unui studiu, la ICC Paris costurile totale ale arbitrajelor sunt de 80% pentru consilieri si experti, 16% pentru remuneratia arbitrilor si numai 4% taxe pentru institutia de arbitraj.

 

 

 

 

Totodata, institutiile de arbitraj pot, finalmente, sa limiteze si sa reduca costurile fixand, de exemplu, baremuri sau onorarii modulare pentru functia arbitrilor.

 

b).In opozitie cu opinia pozitiva, relevata in cele ce preced, a doua opinie sustine ca institutiile de arbitraj nu reprezinta o valoare adaugata pentru arbitraj.

Astfel, o autoritate de nominare este necesara in caz de dificultati de constituire a tribunalului arbitral; arbitrajul trebuie sa ramana flexibil, iar institutiile de arbitraj au regulile de procedura stricte si sunt adesea responsabile de erori administrative, ceea ce implica si costuri mai mari pentru utilizatori.

Pe de alta parte, institutiile de arbitraj nu au puterea sa modifice sentintele si, in realitate, nu aduc niciun aport arbitrajului propriu zis.

 

c).Aceste doua interventii au fost urmate de dezbateri cu participantii la masa rotunda:

c1).-s-a afirmat ca instituițile de arbitraj erau utile, ele constituind un paravan (“garde-fou“), caci, in caz de multiplicare a dificultatilor, sesizarea judecatorului de stat are ca efect un “timp pierdut”.

c2).-daca institutiile de arbitraj sunt utile, in special cu regulile lor cunoscute si testate, dar adaptabile la fiecare cauza, arbitrajul ad-hoc este mai util si preferabil;

c3).-doua tipuri de institutii de arbitraj au fost, in mod egal, subliniate:

-institutiile care permit “ghidarea” arbitrului asupra examenului sentintei, scopul fiind ca aceasta sentinta sa fie solida (pentru partea “victorioasa”) si acceptabila, intr-o anumita masura, pentru partea perdanta; asadar, institutia este un interlocutor neutru, un intermediar intre partile din conflict, cu misiunea de a le “calma”;

c4).-institutiile de arbitraj pun un accent major pe rapiditatea si eficacitatea procedurii, in special asupra disponibilitatii arbitrilor;

c5).-au fost evocate doua tendinte actuale:  = o miscare de “institutionalizare” de maniera unui “contract de asigurare” si

o miscare de “destructurare” a reglementarilor, fragilizand regulile institutionale;

d).In concluzie, participantii au acordat atentie centrelor de arbitraj sub mai multe titluri: (1) asupra filtrajului arbitrilor; (2) asupra protectiei asigurata de examenul si lectura sentintei arbitrale si (3) asupra eficacitatii secretariatului administrativ, independent de presedintele tribunalului arbitral, pentru a realiza o gestiune mai organizata a procedurii arbitrale.

 

2.2.Tema:”Arbitrii si consilierii vorbesc acceasi limba?”

a).Opinia pozitiva s-a relevat, in principal prin:

-in general arbitrii si consilierii vorbesc acceasi limba, chiar daca ei vin din culturi juridice diferite, dar utilizeaza acceasi procedura, asigurandu-se ca notiunile si conceptele juridice sunt bine intelese de parti; asa de exemplu, privind notiunea de “martor”: in tarile anglo-saxone orice parte poate fi martor, ceea ce include si partea in cauza, fapt echivalent cu “interogatoriul” in procedura din continent, ca mijloc de proba;

 

 

-totodata, arbitrii sunt alesi de parti; daca ei au dialog intr-o forma constructiva cu consilierii, ei vor vorbi, totdeauna, aceeasi limba, iar deciziile procedurale vor fi acceptate si respectate de acestia;

arbitrul trebuie sa asculte si sa inteleaga partile si, pe aceasta baza, sa dea instructiuni clare in ordonantele sale, astfel ca aceste parti si consilierii sa accepte ca arbitrul a incercat sa coreleze interesele lor si nu sa le impuna o solutie;

-arbitrul trebuie sa raspunda cerintelor fiecarei spete, in concret si nu sa aplice un model tip;

-in consecinta, arbitrul trebuie sa stie sa asculte si, apoi, in egala masura, sa explice: este important ca partea perdanta sa inteleaga pentru ce tribunalul a decis in acest fel;

-arbitrul, deci, trebuie sa “vorbeasca” limba partilor si a consilierilor pentru a da o solutie lizibila si previzibila;

 

b).opinia negativa are ca suport urmatoarele argumente :

-exista importante diferente de cultura juridica si procedurala intre arbitri si consilieri;

-anumiti arbitri se comporta de o maniera dirijista fata de consilieri, care sunt pusi intr-o situatie inferioara;

-adevarul este ca, deseori, se observa ca functioneaza regula: “Arbitrul acest dusman al consilierului“? si viceversa.

 

2.3.Tema: “Raport: Se pot reduce costurile arbitrajului fara a fi sacrificata calitatea”.

La 30.09.2014, conform calendarului a avut loc o noua editie a “petits déjeuners“ “Wake up (wuth) Arbitration”, la cabinetul ALTANA-ICC PARIS, pe o tema de maxim interes si actualitate in lumea afacerilor si, mai ales, a profesionistilor arbitrajului.

a). Opinia afirmativa este sustinuta, in esenta, de urmatoarele argumente:

-aceasta pozitie revine si se regaseste in formula acelui “cost killer”, care nu trebuie sa sacrifice calitatea; nu exista nicio reteta predefinita: cuvantul de ordine este pragmatismul;

-mai multi factori sunt de luat in considerare, precum: institutia de arbitraj, onorariile arbitrale, cheltuielile administrative, ca si onorariile consilierilor juridici;

-este vorba, deci, de fiecare din acesti factori:

a se evita recurgerea la o institutie, pentru a privilegia un arbitraj ad-hoc, este o posibila economie;

                   -a se apela la un arbitru unic, in loc de 3 arbitri, este de asemenea, o masura eficace in scopul de a reduce onorariile arbitrilor;

-la nivelul consilierilor (1) organizarea interna a fiecarui cabinet este fundamentata prin limitarea echipelor insarcinate pe dosar, (2) consilierul trebuie sa-si disciplineze propriul client, sa formuleze cereri rezonabile si sa limiteze “pledoariile” excesive;

-matrita de procedura este, de asemenea, un element fundamental pentru a incerca reducerea costurilor; de exemplu, aceste faze pot fi suprimate sau limitate, precum (1) faza producerii documentelor sau (2) numarul de sedinte (audiente); este, totodata, posibil ca tribunalul arbitral sa pregateasca chestiunile prealabile sedintei, la care consilierii saraspunda, in scopul de a reduce durata sedintelor; trebuie sa se reflecteze asupra posiblitatii de a se recurge la videoconferinta si/sau la “conf call” pentru sedintele de judecata;

-stabilirea unui calendar strict este, de asemenea, una din cheile de limitare a costurilor arbitrajului, precum si realizarea unui acord cu tribunalul arbitral asupra unui numar limitat de pagini pentru cereri, intampinari, memorii sau/si note scrise;

          -tribunalul arbitral va tine seama de comportamerntul partilor in timpul procedurii, in special cu privire la natura serioasa sau nu a cererilor formulate de acestea, s.a.

 

b).Opinia contrara, care sustine ca nu se pot reduse costurile arbitrajului fara a fi afectata calitatea, se intemeiaza pe urmatoarele argumente:

-practic este imposibil sa se reduca costurile fara a se afecta calitatea arbitrajului, intrucat:

arbitrajul ad-hoc poate fi realmente imprevizibil si sa conduca la situatii incontrolabile, astfel ca poate avea un cost superior arbitrajului institutionalizat; faptul de a alege sau nu un arbitral institutional este, de asemenea, suspceptibil de a afecta calitatea arbitrajului, centrele de arbitraj oferind garantii asupra gestiunii procesului, ca si asupra calitatii sentintei arbitrale;

-recurgerea la arbitrul unic poate, de asemenea, sa fie delicată, caci fiecare din parti isi doreste, in general, “arbitrul sau”, ceea ce-i da un anumit sentiment de securitate;

-in esenta, este vorba de o matrice de procedura, care asigura, printre altele, ca:

1.arbitrul este un prestator de servicii mai putin inclinat sa inteleaga doar una din parti, in special, de a evita ca sentinta sa să nu fie anulata pentru violarea dreptului la un proces echitabil; de aceea, anumiti arbitri nu iau, decat foarte rar, masuri contra partilor, chiar daca aceste masuri pot conduce la reducerea costului arbitrajului;

2.tehnica videoconferintei poate sa comporte dificultati tehnice impunand, in final, nevoia unei sedinte fizice; ea poate, de asemenea, sa puna probleme de confidentialitate.

-printre altele, moralizarea arbitrajului prin repartitia finala a costurilor de arbitraj ramane o notiune foarte subiectiva, ridicand adesea, intrebari: Are o parte sau consilierul ei cu un comportament excesiv? Cum s-a decis daca un argument a fost mai bine tratat in cel mult 10 pagini, decat in 20? Cum s-a apreciat daca trebuiau 5 martori si nu 10 martori?

 

c).Din dezbaterile participantilor a rezultat ca:

-prima problema a fost aceea de a sti ce este, realmente, un arbitraj de “calitate”: atunci cand partile au avut sentimentul unor neantelegeri in timpul procedurii, atunci cand ele nu inteleg motivarea tribunalului din decizia sa finala?

-o alta problema subliniata a fost de a sti cum face fata o parte care si-a expus mijloacele inutil?

doua situatii trebuie sa fie subliniate: fie consilierul se bucura langa clientul sau de un nivel de incredere, adesea ridicat si este determinat sa continue aceasta tactica oneroasa, fie el trebuie sa gaseasca un mijloc pentru a arata tribunalului ca avut loc o supraincarcare a costurilor cauzei datorate partii adverse, astfel ca tribunalul trebuie sa o oblige pe aceasta la plata taxelor de arbitraj;

-una din problemele dintre consilier si clientul sau este ca acesta din urma, in practica, are tendinta de a dori sa dezvolte mult mijloacele, fara, insa, a suferi un impact financiar; consilierul are, deci, obligatia de a-si sensibiliza clientul asupra procedurii de arbitraj si a impactului ei financiar in forma de arbitraj aleasa (ex. institutțional sau nu, 1 sau 3 arbitri etc.) si de a proceda la o evaluare estimativa a costurilor;

-arbitrajul international a avut de la inceput vocatia de a combina avantajele lui civil law si lui common law;

-astfel, apartine nu numai consilierului obligatia de a-i explica clientului sau cum se pot reduce costurile fara a fi afectata calitatea, dar si arbitrilor, care au obligatia sa explice consilierilor si partilor ca o procedura simpla contribuie la calitatea arbitrajului si la reducerea costurilor;

-arbitrii, deci, au acceasi responsabilitate ca a consilierilor in gestionarea costului unei proceduri si trebuie sa aiba curajul de a lua orice masura de natura a reduce costurile.

-totusi, adesea, arbitrii nu vor sa displaca nici coarbitrilor, nici partilor, astfel ca nu  iau decizii de natura a favoriza reducerea costului arbitrajului;

-in sfarsit, pentru a se reduce costurile, trebuie introdus sistemul ”arbitraj, star-system”: ca efect in acest star sistem, arbitrii si consilierii au determinat cresterea pretului pietii de arbitraj; daca arbitrii au, adesea, baremul limitat pentru onorariile lor, consilierii au o adevarata parte de responsabilitate in “facturarea procedurilor”, care reprezinta 80% din totalul costurilor arbitrajului?!

 

3.Tematica urmatoarelor runde de dezbateri.

 

3.1. – 27.11.2014: “Evaluarea prejudiciului: exista o buna metoda?”, tema de  maxim interes si actualitate, cu o bogata bibliografie de doctrina juridica si de jurisprudenta.

 

3.2.Tematica anului 2015:

1.”Arbitrii  sunt lipsiti de curaj?”

2.”Secretarul tribunalului arbitral-al 4-lea arbitru?”

3.”Mica lume a arbitrajului: domnia cooperarii si a spiritului de casta?”

4.”Revelatii=arbitrii trebuie sa fie numiti sau nu?” (“se mettre”)

5.”Ordonanta/sentinta: rapiditate in detrimentul eficacitatii?”

 

4.Lectura acestor observatii ne atraga atentia asupra diferentelor majore de mentalitate, de preocupari, de aspiratii si, mai ales, de calitate profesionala fata de arbitrajul din Romania, in raport cu afirmarea unor tendinte si evolutii ale doctrinei arbitrajului administrat de una din cele mai reputate institutii internationale de arbitraj – ICC Paris.

 

Posted in Recenzii.