Skip to content


JURIDICE.ro: Conferinta NCPC BIG FOUR, 27.09.2013


NCPC-BIG-FOUR-sJURIDICE.ro: Conferinta NCPC BIG FOUR, 27.09.2013

Universitatea din București, Facultatea de Drept, Aula Magna

27 septembrie 2013

Acreditare INPPA: În curs de acreditare

Ne propunem să clarificăm probleme de procedură civilă a căror dificultate a fost evidențiată în cadrul aplicării practice și discuțiilor doctrinare referitoare la noul Cod de procedură civilă.

Evenimentul reunește cei mai puternici profesori de procedură civilă, Viorel Mihai Ciobanu, Ion Deleanu, Ioan Leș, Gabriel Boroi, care vor aborda o listă de subiecte controversate, pentru a oferi soluțiile pe care lumea juridică le caută, în încercarea de a curma și a preveni practica judiciară neunitară.

Cuvânt de deschidere: av. dr. Gheorghe Florea, Președinte UNBR

Moderatori: conf. univ. dr. Traian Briciu, Bogdan Dumitrache, dr. Andrei Săvescu


Comitetul de organizare: dr. Andrei Săvescu, Marinela Cioroabă, Liviu-Alexandru Viorel, Georgeana Viorel, drd. Laurențiu Petre

TEMATICA

Ne propunem să clarificăm probleme de procedură civilă a căror dificultate a fost evidențiată în cadrul aplicării practice și discuțiilor doctrinare referitoare la noul Cod de procedură civilă, inclusiv în cadrul numeroaselor conferințe cu privire la noul Cod de procedură civilă.

Pentru a pune în discuție probleme care trebuie clarificate vă rugăm să ne scrieți.

1. Când putem vorbi despre un proces nou?
Problemă de drept
Potrivit art. 24 NCPC, legea nouă de procedură civilă se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare. Însă noul cod nu clarifică conceptul de proces nou, cu consecinţa persistenţei neclarităţilor legate de legea procesuală aplicabilă într-o mulţime de situaţii.
Discuţii
Gh. L. Zidaru şi T. Briciu apreciază, în articolul Observaţii privind unele dispoziţii de drept tranzitoriu şi de punere în aplicare a NCPC, publicat pe JURIDICE.ro, că în ceea ce priveşte contestaţia la executare, se va aplica legea veche dacă executarea silită a fost pornită sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă, întrucât contestaţia la executare nu este un proces nou, ci un incident procedural în faza de executare silită.
Întrebări

1. Când putem vorbi despre proces nou? Se pot fixa nişte reguli diriguitoare?


2. Dacă executarea silită a început sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă:
– contestaţia la executare introdusă după data de 15 februarie 2013, se poate întemeia pe dispoziţiile art. 711 alin. (1) NCPC („după începerea executării silite, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condiţiilor legale”)?
– care este calea de atac împotriva sentinţei pronunţate în primă instanţă în contestaţia la executare pornită după data de 15 februarie 2013?


3. Cererea de strămutare este un proces nou? Mai putem formula o cerere de strămutare pentru motive de rudenie sau afinitate în legătură cu un proces început sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă? Unde vom depune cererea de strămutare pentru motive de bănuială legitimă în legătură cu un proces început sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă?


4. Introducerea cererii de ordonanţă preşedinţială după data de 15 februarie 2013, atunci când există proces asupra fondului dreptului, declanşat anterior acestei date, reprezintă un proces nou? Având în vedere această întrebare, care este calea de atac împotriva ordonanţei preşedinţiale pronunţate în condiţiile menţionate?


5. În cazul conexării unui proces început pe legea nouă cu un proces început pe legea veche de procedură civilă, care va fi legea aplicabilă?

2. Excepţia de nelegalitate a unui act administrativ
Problemă de drept
Regimul juridic al excepţiei de nelegalitate a unui act administrativ s-a modificat semnificativ după data de 15 februarie 2013. Se pune întrebarea cum aplicăm în timp legea de procedură civilă, în ipoteza invocării excepţiei de nelegalitate într-un proces declanşat anterior datei menţionate.
Discuţii
Aplicăm tot art. 24 NCPC, cu concluzia că va fi incidentă în continuare legea veche de procedură civilă (vechiul art. 4 din Legea contenciosului administrativ), având în vedere că art. 24 NCPC nu se referă numai la aplicarea în timp a noului Cod de procedură civilă, ci este o normă de aplicare generală, vizând orice lege nouă de procedură civilă? M. Ursuţa, în materialul Instanţa competentă să soluţioneze excepţia de nelegalitate ridicată după 15 februarie 2013 într-un litigiu demarat anterior intrării în vigoare a NCPC, publicat pe JURIDICE.ro, apreciază că invocarea şi soluţionarea excepţiei într-un proces început înainte de această dată va fi guvernată de legea veche.
Întrebare
Care este procedura de soluţionare a excepţiei de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter individual, invocate după data de 15 februarie 2013 într-un proces început înainte de această dată?
3. Abrogarea reglementărilor speciale
Problemă de drept
Codul de procedură civilă este legea generală în materie de procedură civilă, astfel cum afirmă expres dispoziţiile art. 2 alin. (1) NCPC. Însă există o mulţime de reglementări speciale care conţin dispoziţii derogatorii de la regulile Codului de procedură civilă, cele mai multe fiind anterioare datei intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă.
Discuţii
Conform art. 83 lit. k) din Legea nr. 76/2012, la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă se abrogă orice alte dispoziţii contrare, chiar dacă sunt cuprinse în legi speciale. Ne putem gândi la o serie de legi speciale importante, care conţin dispoziţii derogatorii de la dispoziţiile noului Cod de procedură civilă: Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Codul muncii, Legea nr. 62/2011 a dialogului social, Legea nr. 272/2004 privind protecţia drepturilor copilului, Legea societăţilor nr. 31/1990, OG nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii etc.
Întrebare
Cum interpretăm dispoziţiile art. 83 lit. k) din Legea nr. 76/2012?
4. Excepţie vs. cerere; soluţia instanţei: respingerea excepţiei sau anularea cererii
Problemă de drept
Conform art. 185 alin. (1) NCPC, când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel; actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate. Problemă: dacă excepţia este invocată peste termenul în care putea fi invocată potrivit legii, care va fi soluţia pronunţată de instanţă: respingerea excepţiei ca tardiv formulată sau anularea cererii prin care s-a solicitat declinarea competenţei, amânarea judecăţii, refacerea unor acte etc., ca tardiv formulată? O altă problemă pe care o ridică textul se referă la natura termenului a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii.
Discuţii
De exemplu, în cazul incompatibilităţilor stabilite de art. 42 NCPC suntem în prezenţa unei excepţii relative (chiar dacă potrivit NCPC este vorba tot despre incompatibilităţi absolute). Judecătorul incompatibil poate fi recuzat înainte de începerea oricărei dezbateri, iar când motivele de incompatibilitate s-au ivit ori au fost cunoscute de parte doar după începerea dezbaterilor, aceasta trebuie să solicite recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute (art. 44 NCPC). Sancţiunea neinvocării în termen este decăderea din exercitarea dreptului de a invoca incompatibilitatea (art. 185 alin. 1 NCPC). Având în vedere că actul făcut peste termen este lovit de nulitate (art. 185 alin. 1 teza finală NCPC), se pune problema soluţiei pe care o va pronunţa instanţa: anularea cererii de recuzare ca tardiv formulată sau respingerea excepţiei incompatibilităţii ca tardiv formulată? Art. 103 din vechiul Cod de procedură civilă instituia sancțiunea decăderii pentru nerespectarea termenului legal. Observăm că textul art. 185 alin. (1) NCPC nu face nicio referire la natura termenului, ceea ce a condus deja la exprimarea unor opinii diferite în doctrină.
Întrebări

1. Care va fi soluţia pe care o va pronunţa instanţa în cazul neinvocării în termen a incompatibilităţii stabilite de art. 42 din NCPC: anularea cererii de recuzare ca tardiv formulată sau respingerea excepţiei incompatibilităţii ca tardiv formulată?


2. În cazul neinvocării excepţiei de necompetenţă în termenul legal, care va fi soluţia instanţei: respingerea excepţiei de necompetenţă ca tardiv formulată sau anularea cererii de declinare a competenţei ca tardiv formulată?


3. În cazul neinvocării neregularităţii privitoare la citare în termenul prevăzut de lege, care va fi soluţia instanţei: respingerea excepţiei ca tardiv formulată sau anularea cererii de amânare ca tardiv formulată?


4. Nerespectarea termenului stabilit de instanță atrage sancțiunea decăderii, în temeiul art. 185 alin. (1) NCPC?

5. Introducerea forţată în cauză, din oficiu, a altor persoane
Problemă de drept
Introducerea în cauză, din oficiu, a altei persoane, deşi nu s-a bucurat de o reglementare expresă sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă, nu a fost ocolită de practica instanţelor judecătoreşti. Soluţiile au fost diverse şi criticate, principalul argument fiind lipsa unei reglementări care să permită instanţelor să recurgă la această procedură. NCPC, deşi reglementează introducerea forţată în cauză, din oficiu, a altor persoane, în art. 78 şi art. 79, suscită discuţii.
Discuţii
Avem două situaţii conform art. 78 NCPC:
– introducerea forţată în proces de către instanţă din oficiu: în cazurile expres prevăzute de lege, precum şi în procedura necontencioasă (art. 78 alin. 1 NCPC)
– introducerea în cauză a altor persoane la cererea părţilor, ca urmare a punerii în discuţia părţilor de către instanţă (art. 78 alin. 2 NCPC).
Introducerea în cauză va fi dispusă, prin încheiere, până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanţe (art. 78 alin. 3 NCPC). Când necesitatea introducerii în cauză a altor persoane este constatată cu ocazia deliberării, instanţa va repune cauza pe rol, dispunând citarea părţilor (art. 78 alin. 4 NCPC).
Ne referim în continuare la un exemplu concret de situaţie în care s-ar putea ivi necesitatea introducerii în proces a altei persoane pentru a reliefa anumite probleme pe care le ridică textul. Avem ca ipoteză o cerere de chemare în judecată formulată de angajator, prin care acesta pretinde obligarea salariatului la plata unei despăgubiri ca urmare a prejudiciului produs de salariat prin încălcarea atribuţiilor sale de serviciu (art. 254 C. muncii). Însă, în proces (eventual ca urmare a administrării de probe), se constată că mai erau şi alţi salariaţi care au contribuit la producerea prejudiciului (în acest caz ar trebui să avem o răspundere concurentă, în condiţiile art. 255 C. muncii). În jurisprudenţă s-a arătat că într-o astfel de situaţie instanţa nu ar putea obliga pe salariatul chemat în judecată la plata părţii lui din prejudiciul comun, pentru că ar însemna că pe această cale s-ar stabili indirect şi răspunderea celorlalţi salariaţi nechemaţi, mai înainte ca asupra acestei răspunderi să se fi pronunţat un tribunal independent şi imparţial în accepţiunea art. 6 paragraful I din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, încălcându-se drepturi procedurale care se concretizează în adevărate garanţii cu privire la punerea în valoare a drepturilor şi a libertăţilor individului: dreptul la apărare, egalitatea armelor, contradictorialitatea, publicitatea procedurii şi a dezbaterilor. Confruntată cu o asemenea situaţie, instanţa va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a celorlalţi salariaţi; desigur că angajatorul reclamant va avea interesul să solicite introducerea în cauză a acestora. Însă, observăm că dacă instanţa nu ar fi pus în discuţia părţilor această chestiune, reclamantul putea să cheme aceşti noi pârâţi doar pe calea modificării cererii introductive până la primul termen de judecată la care a fost legal citat (art. 204 NCPC). Însă, potrivit textului art. 78 alin. (3) NCPC, introducerea în cauză se va putea face până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanţe. Cum se corelează cele două chestiuni? Şansa reclamantului de a-şi vedea soluţionată pricina pe fond va depinde până la urmă doar de conduita instanţei, adică dacă aceasta va înţelege să „îl ajute” pe reclamant punând în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane? Nu ar trebui să apreciem atunci că în acest caz instanţa este obligată să pună în discuţia părţilor acest aspect, iar dacă nu o face, partea interesată va avea la îndemână un motiv de apel, respectiv de recurs (art. 488 alin. 1 pct. 5 NCPC)?
Sau, conchidem că în cazul în care cererea nu s-ar putea soluţiona pe fond fără participarea unor terţi nechemaţi în judecată (deci interesul apare ca fiind al reclamantului; de altfel, art. 78 alin. 2 NCPC se exprimă interesant: “când raportul juridic dedus judecăţii o impune”), reclamantul ar trebui să aibă posibilitatea să modifice cadrul procesual până la terminarea cercetării judecătoreşti (art. 78 NCPC), eventual, dar nu obligatoriu, ca urmare a punerii în discuţie de către instanţă; iar în cazul în care modificarea cadrului procesual (sub aspectul părţilor) nu apare ca necesară, ci doar ca utilă, vor fi aplicabile dispoziţiile art. 204 NCPC? Legiuitorul devine, aşadar, extrem de indulgent cu reclamantul, dându-i o şansă foarte generoasă de a se judeca pe fond. De ce?
Întrebări

1. Este instanţa obligată să pună în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane atunci când raportul juridic dedus judecăţii o impune? Sub ce sancţiune?


2. Poate reclamantul să ceară extinderea cadrului procesual, fără intervenţia instanţei (adică fără punerea în discuţia părţilor), atunci când raportul juridic dedus judecăţii o impune, chiar după epuizarea momentului procesual al primului termen la care este legal citat? Pe ce temei?


3. Care este ipoteza textului art. 78 alin. (2) NCPC, adică ce înţelege textul prin expresia “când raportul juridic dedus judecăţii o impune“?

6. Comunicarea între avocaţi sau consilieri juridici
Problemă de drept
Potrivit art. 169 NCPC, după sesizarea instanţei, dacă părţile au avocat sau consilier juridic, cererile, întâmpinările ori alte acte se pot comunica direct între aceştia, urmând ca cel care primeşte cererea să ateste primirea pe însuşi exemplarul care urmează a fi depus la instanţă sau, după caz, prin orice alte mijloace care asigură îndeplinirea acestei proceduri. Textul necesită lămuriri în privinţa sferei persoanelor care pot îndeplini procedura de atestare, precum şi în privința a actelor care pot face obiectul comunicării.
Întrebări

1. În ipoteza comunicării actelor de procedură între avocaţi sau consilieri juridici, conform art. 169 NCPC, în cazul formelor asociative de avocatură, este necesară semnătura de confirmare a avocatului care este trecut pe împuternicirea existentă la dosar sau este suficientă semnătura oricărui avocat care face parte din forma de organizare a profesiei sau chiar semnătura funcţionarului care primeşte corespondenţa (ex. secretara)?


2. Ce acte se pot comunica prin intermediul procedurii reglementate de art. 169 NCPC: numai actele întocmite de părţi sau şi actele emise sau provenind de la alte persoane, inclusiv de la instanţă, cum ar fi: diverse înscrisuri procurate de parte de la alte persoane sau autorități, hotărârea judecătorească etc.?

7. Invocarea nulităţii
Problemă de drept
Conform art. 178 alin. (5) NCPC, toate cauzele de nulitate a actelor de procedură deja efectuate trebuie invocate deodată, sub sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a le mai invoca.
Întrebări

1. Ce fel de nulitate – absolută sau relativă – are în vedere textul?


2. Textul se referă la nulităţile care afectează acelaşi act de procedură, urmărind evitarea repunerii în discuţie a valabilităţii unui act de procedură cu privire la care s-a pronunţat deja instanţa? Sau vizează şi cazul în care avem mai multe acte de procedură afectate de mai multe cauze de nulitate?

8. Nulitatea necondiţionată
Problemă de drept
Potrivit art. 176 pct. 6 NCPC, nulitatea nu este condiţionată de existenţa unei vătămări în cazul încălcării dispoziţiilor legale referitoare la alte cerinţe legale extrinseci actului de procedură. Legea nu defineşte conceptul de cerinţe extrinseci, deşi consecinţele calificării sunt importante din perspectiva regimului juridic al nulităţii.
Întrebare
Ce se înţelege prin cerinţe extrinseci actului de procedură, a căror încălcare atrage nulitatea necondiţionată, conform art. 176 pct. (6) NCPC?
9. Neîndeplinirea procedurii prealabile
Problemă de drept
Potrivit art. 193 alin. (3) NCPC, în privinţa cererilor având ca obiect dezbaterea procedurii succesorale, nedepunerea de către reclamant a încheierii emise de notarul public cu privire la verificarea evidenţelor succesorale prevăzute de Codul civil poate fi invocată de către pârât sau de către instanţă din oficiu. Textul nu precizează însă şi în ce termen trebuie invocată omisiunea reclamantului de a depune încheierea menţionată.
Discuţii
Avem o normă care ocroteşte un interes privat sau un interes public? Având în vedere că nu se mai face nicio precizare legată de limita de timp şi având în vedere că şi instanţa este îndreptăţită să invoce neregularitatea (ar fi nefiresc ca instanţa să aibă un alt termen de invocare decât pârâtul) putem deduce că nu se aplică limita de timp stabilită de art. 193 alin. (2) NCPC?
Întrebare
În ce termen poate fi invocată de către pârât şi de către instanţă excepţia nedepunerii de către reclamant a încheierii emise de notarul public cu privire la verificarea evidenţelor succesorale prevăzute de Codul civil?
10. Nulitatea cererii de chemare în judecată
Problemă de drept
Procedura regularizării cererii de chemare în judecată, introdusă prin art. 200 NCPC, stârneşte deja discuţii în practică. Având în vedere sancţiunea extrem de drastică cu care se poate finaliza procedura, este foarte important să fie clarificate chestiunile generatoare de dubii sau controverse.
Discuţii
În temeiul art. 154 alin. (8) NCPC, în scopul obţinerii datelor şi informaţiilor necesare realizării procedurii de comunicare a citaţiilor, a altor acte de procedură, precum şi îndeplinirii oricărei atribuţii proprii activităţii de judecată, instanţele au drept de acces direct la bazele de date electronice sau la alte sisteme de informare deţinute de autorităţi şi instituţii publice. Acest drept de informare al instanţelor ridică întrebări legate de existenţa vătămării, ca premisă pentru nulitate.
Întrebări

1. Există situaţii în care lipsa domiciliului/sediului pârâtului sau, după caz reclamantului, din cererea de chemare în judecată, poate atrage sancţiunea nulităţii cererii, conform procedurii reglementate de art. 200 NCPC, de vreme ce instanţa poate afla aceste date prin consultarea bazelor de date ale autorităţilor şi instituţiilor publice, potrivit art. 154 alin. (8) NCPC? Aceeaşi întrebare şi în ceea ce priveşte lipsa CNP-ului, CUI-ului, a numărului de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice aparţinând reclamantului.


2. Ce se întâmplă dacă reclamantul completează sau modifică cererea după împlinirea termenului de 10 zile, dar înainte de a se dispune anularea cererii, conform art. 200 NCPC? Mai poate instanţa să dispună anularea?


3. Ce se întâmplă dacă reclamantul modifică sau completează cererea după expirarea termenului de 10 zile şi după anularea cererii? Mai poate reclamantul să formuleze cerere de reexaminare? Dacă da, pentru ce motiv?


4. Dispoziţiile art. 200 NCPC privind verificarea şi regularizarea cererii se aplică şi cererii de ordonanţă preşedinţială? Are vreo relevanţă împrejurarea că cererea de ordonanţă se va judeca cu sau fără citarea părţilor? Ar fi justificat un tratament diferenţiat în funcţie de acest aspect?

11. Corelaţia dintre nedepunerea întâmpinării în procedura ordonanţei de plată, conform NCPC, şi posibilitatea contestării creanţei de către debitor
Problemă de drept
În procedura ordonanţei de plată întâmpinarea se depune cu cel puţin 3 zile înaintea termenului de judecată; în cazul nedepunerii întâmpinării, instanţa, faţă de împrejurările cauzei, poate considera aceasta ca o recunoaştere a pretenţiilor creditorului (art. 1018 alin 3 NCPC). Specificul acestei reglementări ridică semne de întrebare în legătură cu incidenţa regimului general al întâmpinării.
Întrebări

1. Dacă instanţa nu va considera nedepunerea întâmpinării drept recunoaştere, va fi incidentă sancţiunea generală – decăderea pârâtului din dreptul de a propune probe şi a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică?


2. Poate debitorul să mai conteste creanţa dacă nu a formulat întâmpinare în termenul legal?

12. Răspunsul la întâmpinare
Problemă de drept
Conform art. 201 alin. (2) NCPC, reclamantul este obligat să depună răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicarea întâmpinării. Observăm că textul foloseşte termenul „obligaţie”, însă nu ne spune nimic despre sancţiunea acesteia.
Întrebare
Care este sancţiunea nedepunerii răspunsului la întâmpinare în termenul stabilit de lege?
13. Competenţa instanţelor judecătoreşti
Problemă de drept
Art. 131 NCPC obligă instanţa să-şi verifice competenţa, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, atât din punctul de vedere al competenţei generale, cât şi din cel al competenţei materiale şi teritoriale.
Întrebare
Cum se corelează textul art. 131 NCPC cu dispoziţiile art. 130 NCPC? Pasivitatea părţilor la primul termen de judecată – la verificarea competenţei – le mai permite o atitudine ofensivă ulterioară acestui moment în ceea ce priveşte necompetenţa generală sau internațională? Când şi în ce condiţii?
14. Termenul în cunoştinţă
Problemă de drept
Potrivit art. 229 NCPC, are termen în cunoştinţă şi partea căreia i s-a înmânat citaţia pentru un termen de judecată, personal sau prin reprezentantul legal sau convenţional ori prin funcţionarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenţei. Rezultă de aici că nu orice fel de înmânare a citaţiei va atrage incidenţa instituţiei termenului în cunoştinţă?
Întrebare
Avem termen în cunoştinţă în cazul depunerii citaţiei în cutia poştală sau în cazul afişării înştiinţării, potrivit legii, ori înmânării citaţiei altor categorii de persoane (administratorul clădirii, paznicul, agentul de pază, o persoană majoră din familie etc.)? Dar în cazul în care destinatarul primeşte citaţia, dar refuză să semneze dovada de înmânare ori, din motive întemeiate, nu o poate semna?
15. Propunerea probelor
Problemă de drept
Potrivit art. 370 alin. (4) NCPC, care priveşte procedura administrării probelor de către avocaţi, partea care lipseşte nejustificat la termenul de încuviinţare a probelor va fi decăzută din dreptul de a mai propune şi administra orice probă, cu excepţia celei cu înscrisuri, dar va putea participa la administrarea probelor de către cealaltă parte şi va putea combate aceste probe. Textul ne prilejuieşte discutarea unei probleme de principiu – corelaţia dintre solicitarea de probe prin documentele prevăzute de lege (cererea de chemare în judecată, întâmpinare) şi termenul de încuviinţare a probelor.
Discuţii
Este suficient să cerem probele prin cererea de chemare în judecată sau este necesar să le solicităm din nou la termenul de încuviinţare a probelor, în mod formal, sub sancţiunea decăderii? Practic, sub imperiul vechiului cod, solicitarea probelor prin cererea de chemare în judecată şi întâmpinare a rămas un simplu formalism; important era termenul de încuviinţare a probelor, când părţile, fie cereau probele sau o parte din probele solicitate prin cererea de chemare în judecată sau întâmpinare, fie cereau (şi) alte probe. Chiar dacă textul art. 370 alin. (4) NCPC este plasat în materia procedurii administrării probelor de avocaţi, iar utilitatea şi înţelesul lui acolo sunt clare, totuşi, chestiunea rămâne de interes şi în procedura clasică de administrare a probelor.
Întrebare
Cum va proceda instanţa dacă una dintre părţi lipseşte la termenul de încuviinţare a probelor, însă a solicitat în mod complet probele prin cererea de chemare în judecată, respectiv întâmpinare?
16. Legalitatea căilor de atac
Problemă de drept
Până la adoptarea noului Cod de procedură civilă, chestiunea menţiunilor inexacte din cuprinsul hotărârilor, referitoare la căile de atac şi la termenele pentru exercitarea acestora, a constituit obiect de controversă în practica instanţelor judecătoreşti.
Art. 457 alin. (1) NCPC instituie principiul legalităţii căilor de atac, indiferent de menţiunile din cuprinsul dispozitivului hotărârii.
Întrebări

1. Cum se corelează prevederile alin. (1) al art. 475 NCPC cu cele ale alin (3) al aceluiaşi articol? Nu avem o contradicţie între cele două texte?


2. Cum se corelează textul alin. (3) al art. 475 NCPC cu alte texte din cod care permit judecătorului să dea sau să restabilească calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii – art. 22 alin. (4) şi art. 152?

17. Nulitatea cererii de apel
Problemă de drept
Potrivit art. 470 alin. (3) NCPC, cerinţa indicării hotărârii atacate în cererea de apel este prevăzută sub sancţiunea nulităţii. Întrucât avem o nulitate expresă, rezultă că vătămarea se prezumă până la dovada contrară.
Întrebări

1. Cine şi în cât timp poate invoca nulitatea rezultând din omisiunea indicării hotărârii atacate în cererea de apel (avem nulitate absolută sau relativă)?


2. Răsturnarea prezumţiei de vătămare (deci dovada contrară) nu rezultă pur si simplu din faptul că cererea de apel are indicat numărul dosarului? De altfel, dacă nu s-a indicat nici numărul dosarului nici hotărârea, teoretic apelul nici nu ar ajunge la dosar, deci nici nu s-ar mai putea discuta nulitatea; dacă însă se poate identifica dosarul după numele părţii, din nou, prezumţia de vătămare nu a fost răsturnată?

18. Regularizarea cererii de apel
Problemă de drept
Avem o procedură de verificare şi regularizare a cererii de apel? Potrivit art. XV alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (aplicabil până la data de 31 decembrie 2015 – art. XIII din Legea nr. 2/2013), în cazul în care cererea de apel nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, completul căruia i s-a repartizat dosarul va stabili lipsurile cererii de apel şi îi va comunica, în scris, apelantului că are obligaţia de a completa sau modifica cererea. Completarea sau modificarea cererii se va face în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării.
Discuţii
Textul art. XV sus menţionat nu prevede nicio sancţiune pentru necompletarea sau nemodificarea cererii. Fie apreciem că se aplică dispoziţiile art. 200 C. pr. civ., (ca urmare a trimiterii pe care o face art. 482 NCPC la dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă), fie apreciem că nu avem nicio sancţiune aplicabilă în etapa prealabilă judecăţii în apel (de vreme ce nu avem reglementată nicio astfel de procedură de anulare). În ceea ce priveşte prima variantă, observăm că art. 482 NCPC trimite la dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă. Or, textul art. 200 NCPC, deşi este inclus în Titlul I. Procedura în faţa primei instanţe (din Cartea a II-a Procedura contencioasă), face parte din Capitolul I – Sesizarea instanţei de judecată, iar nu din Capitolul II – Judecata. Interpretarea literală a art. 482 NCPC, ne conduce la concluzia că nu sunt vizate pentru apel decât dispoziţiile din Capitolului II – Judecata. Poate şi interpretarea logică ne duce la aceeaşi concuzie, de vreme ce pentru sesizarea instanţei de apel avem deja dispoziţii speciale aplicabile. Nici art. 471 NCPC privind pregătirea dosarului de către prima instanţă, aplicabil de la 1 ianuarie 2016, nu oferă lămuriri suplimentare pentru chestiunea de mai sus.
Întrebare
Care este sancțiunea în cazul în care apelantul nu își modifică sau completează cererea de apel în termen de 10 zile de la data la care completul de apel i-a comunicat în scris lipsurile acesteia?
19. Motivele de recurs
Problemă de drept
Potrivit art. 488 alin. (2) NCPC motivele de recurs nu pot fi primite decât dacă nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deşi au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.
Întrebare
Limitarea impusă de textul art. 488 alin. (2) NCPC vizează toate cauzele de nulitate sau numai pe cele de nulitate relativă?
20. Motivele de ordine publică în apel şi recurs
Problemă de drept
Potrivit art. 479 alin. (1) teza a doua NCPC, motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de apel. Textul, deși nu este nou (vechiul Cod de procedură civilă conținea o dispoziție similară în art. 295 alin. 1 teza a doua), ridică o problemă importantă de interpretare, legată de sfera subiectelor care pot invoca din oficiu motivele de ordine publică. Aceeași problemă se pune și în ceea ce privește motivele de ordine publică de recurs (art. 489 alin. 3 NCPC).
Discuţii
Corelând dispoziţiile art. 479 alin. (1) teza a doua NCPC cu cele cuprinse în art. 470 alin. (3) NCPC, care instituie sancţiunea decăderii pentru lipsa motivelor de fapt şi de drept din cererea de apel, şi cu art. 476 alin. (2) NCPC, care obligă instanţa să se pronunţe doar pe baza celor invocate la prima instanţă, în ipoteza în care apelul nu se motivează sau apelul nu cuprinde motive noi, putem aprecia că art. 479 alin. (1) teza a doua NCPC se referă doar la instanţă? Sau altfel spus, ar putea şi apelantul să invoce motive de ordine publică în cursul instanţei de apel?
În sensul că numai instanţa avea dreptul să invoce motivele de ordine publică, sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă: L. Zidaru, Înţelesul sintagmei „rezolvarea procesului fără a intra în cercetarea fondului”, potrivit art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Consideraţii de drept comparat cu privire la trimiterea cauzei spre rejudecare de către instanţa de apel, în RRDP nr. 4/2007, care trimite în acelaşi sens şi la M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale în procesul civil, ed. a II-a, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2006, p. 111.
Întrebare
Motivele de apel și de recurs, de ordine publică, pot fi invocate, după expirarea termenului de apel, respectiv de recurs, numai de instanță sau pot fi invocate și de apelant, respectiv recurent?
21. Nulitatea necondiționată în faza executării silite
Problemă de drept
Art. 176 NCPC dispune că nulitatea necondiționată se aplică și în cazul încălcării dispozițiilor legale referitoare la cerințe legale extrinseci actului de procedură, dacă legea nu dispune altfel.
Potrivit art. 703 NCPC nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea unui act de executare atrage sancțiunea nulității, dispozițiile art. 174 si urm. NCPC fiind aplicabile în mod corespunzător.
Întrebări

1. Termenul prohibitiv de 8 zile, prevăzut de art. 896 NCPC, ca termen în interiorul căruia nu trebuie să aibă loc evacuarea, reprezintă o cerință legală extrinsecă actului de executare constând în evacuarea consumată în interiorul acestui termen?


2. Cu titlu de principiu, ce exemple de cerințe legale extrinseci, care să atragă nulitatea, necondiționată, a actului de executare făcut cu încălcarea unei norme imperative, pot fi date?

22. Contestarea stabilirii prețului de vânzare a imobilului în vederea licitației publice
Problemă de drept
Art. 836 alin. (1) NCPC dispune că stabilirea prețului de vânzare a imobilului in vederea licitației publice se face de către executor prin încheiere definitivă, la valoarea stabilită conform art. 835 NCPC. Potrivit art. 835 alin. (3) NCPC, valoarea de circulaţie a imobilului va fi stabilită de expert la cererea părţilor interesate sau în cazul în care executorul nu poate proceda el însuşi la evaluare; conform art. 835 alin. (7) NCPC o altă expertiză nu este admisibilă.
Întrebare
În aceste condiții, mai poate fi atacată, prin contestație la executare, chestiunea subevaluării ori a supraevaluării imobilului prin raportul de expertiză întocmit în condițiile art. 835 NCPC? Dacă da, care ar fi obiectul contestației la executare?

Posted in Evenimente.