Skip to content


Actiune in anulare admisa

Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia Comercială, Sentinţa comercială nr. 5/F/2008, şedinţa din 24.09.2008, JURINDEX2009575648

“În deliberare asupra cauzei de faţă se constată că prin hotărârea arbitrală nr.6/3 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Sibiu a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta pârâtă reconvenţională B. SRL împotriva pârâtului U. Trans SRL Sibiu.

A fost obligată pârâta reclamantă reconvenţională la plata sumei de 173.259 lei din care 154.893, 38 lei c/val marfă şi 18.365,62 lei penalităţi aferente calculate până la data de 7.01.2008 şi în continuare până la data plăţii efective.

Au fost respinse celelalte pretenţii ale reclamantei.

A fost respinsă acţiunea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă reconvenţională U. Trans SRL împotriva reclamantă pârâtă reconvenţională B. SRL.

A fost obligată pârâta reclamanta reconvenţională să plătească reclamantei pârâte reconvenţionale suma de 10.330 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Sibiu a reţinut ca unele facturi nu au fost acceptate la plată motiv pentru care ele nu fac dovada obligaţiilor comerciale dintre părţi valoarea acestora fiind de 11.518,99 lei, valoare căreia îi corespund penalităţi de 2.365.02 lei pretenţii care urmează a fi respinse.

Referitor la cererea reconvenţională s-a reţinut că valoarea de 29.338.09 lei decurgând din trei facturi neacceptate la plată nu constituie obligaţii comerciale certe, lichide şi exigibile şi faţă de faptul că facturile au fost emise după formularea acţiunii şi nu au fost acceptate la plată.

Cu privire la cererea de compensare se reţine că nu sunt întrunite cerinţele compensatorii legale.

Împotriva acestei hotărâri a formulat acţiune în anulare reclamanta B. SRL, care a solicitat anularea în parte a hotărârii arbitrale atacate în sensul admiterii în întregime a acţiunii arbitrale.

În esenţă, arată în motive, că toate facturile depuse de reclamantă sunt semnate şi ştampilate de către pârâta Curtea de Arbitraj fiind în eroare când a concluzionat că nu ar fi acceptate la plată. Se întemeiază în drept pe prevederile art.304 şi urm. cod pr.civilă.

Pârâta nu a atacat hotărârea arbitrală.

Analizând actele şi lucrările dosarului cât şi poziţia părţilor, Curtea constată că, acţiunea în anulare este întemeiată.

Astfel rezultă din copia facturilor depuse la dosar, fielele 4-25 că facturile menţionate în considerentele deciziei arbitrale ca nefiind acceptate la plata sunt semnate şi ştampilate de pârâtă prin aplicarea ştampilei cu menţiunea recepţie marfă şi semnătura delegatului.

Astfel, Curtea de Arbitraj în mod eronat a concluzionat cu privire la aceste facturi.

Pe de altă parte, admiterea în parte a cererii reclamantei s-a făcut pentru o sumă mai mică decât cea care rezultă din contabilitatea pârâtei, care prin depunerea situaţiei de la fila 194 recunoaşte că datorează un sold de 160.701,51 lei fără penalităţi, ori curtea de arbitraj a admis cererea pentru o sumă mai mică, respectiv faţă de acestea se apreciază că litigiul poate fi soluţionat în baza dezlegărilor date de instanţă, fiind necesară administrarea de noi probe, motiv pentru care hotărârea va fi casată şi cauza trimisă spre rejudecare.”

Posted in Jurisprudenta.

Tagged with , , .