Skip to content


Inadmisibilitatea exceptiei de neconstitutionalitate referitoare la arbitraj in litigiile referitoare la achizitii publice

Inadmisibilitatea exceptiei de neconstitutionalitate referitoare la arbitraj in litigiile referitoare la achizitii publice

Recent Curtea de arbitraj comercial de pe langa Camera de Comert si Industrie Cluj a ridicat din oficiu exceptia neconstitutionalitatii art. 340 din Codul de procedura civila.

“Exceptia a fost invocata din oficiu de catre instanta de arbitraj comercial in dosare avand ca obiect solutionarea actiunilor formulate de o societate comerciala impotriva unor unitati administrativ-teritoriale, actiuni prin care se solicita contravaloarea prestatiilor efectuate in baza unui contract de prestari servicii.”

Curtea Constitutionala a declarat inadmisibila execeptia de neconstitutionalitate intrucat art. 340 C.p.c. nu interzice in mod expres accesul la arbitraj al entitatilor publice amintite; de altfel, ceea ce observă Curtea constitutionala este de domeniul unei modificari interne – al Curtii de arbitraj din Cluj – care in regulamentul propriu restrange sfera persoanelor juridice de drept public care pot fi arbitrate. Asadar, reglementarile referitoare la achizitii nu interzic arbitrajul, ca modalitate de solutionare (normele metodologice chiar refera arbitrajul), pe de o parte, iar, pe de alta parte, chiar initiatoarea exceptiei isi poate modifica propriul regulament.

***

Decizia 331 din 10 aprilie 2012 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 340 din Codul de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial nr. 384 din 7 iunie 2012

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 340 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata din oficiu de Curtea de arbitraj comercial de pe langa Camera de Comert si Industrie Cluj in Dosarul nr. 61/2008 si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 726D/2011.

La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.

Presedintele dispune sa se faca apelul si in dosarele nr. 727D/2011-742D/2011, avand ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicata de aceeasi instanta de arbitraj comercial in dosarele nr. 14/2008, nr. 18/2008, nr. 36/2008, nr. 40/2007, nr. 47/2008, nr. 48/2008, nr. 49/2008, nr. 50/2008, nr. 51/2008, nr. 52/2008, nr. 53/2008, nr. 54/2008, nr. 55/2008, nr. 57/2008, nr. 59/2008 si nr. 60/2008.

La apelul nominal se prezinta, in Dosarul nr. 739D/2011, pentru partea comuna Izvoarele din judetul Tulcea, doamna avocat Nicoleta Forgo, cu imputernicire avocatiala depusa la dosar, constatandu-se lipsa celeilalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.

Curtea, din oficiu, pune in discutie conexarea dosarelor nr. 726D/2011-742D/2011, avand in vedere ca acestea au obiect identic.

 Atat reprezentantul partii prezente, cat si cel al Ministerului Public sunt de acord cu masura conexarii cauzelor.

Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 727D/2011-742D/2011 la Dosarul nr. 726D/2011, care este primul inregistrat.

Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului partii prezente, care solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, avand in vedere ca sustinerile instantei de arbitraj comercial nu reprezinta veritabile critici de constitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neintemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate.

C U R T E A,

avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, retine urmatoarele:

Prin incheierile nr. 1, 3 si 4 din 27 aprilie 2009, pronuntate in dosarele nr. 61/2008, nr. 14/2008, nr. 18/2008, nr. 36/2008, nr. 40/2007, nr. 47/2008, nr. 48/2008, nr. 49/2008, nr. 50/2008, nr. 51/2008, nr. 52/2008, nr. 53/2008, nr. 54/2008, nr. 55/2008, nr. 57/2008, nr. 59/2008 si nr. 60/2008, Curtea de arbitraj comercial de pe langa Camera de Comert si Industrie Cluj a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 343 din Codul de procedura civila.

Exceptia a fost invocata din oficiu de catre instanta de arbitraj comercial in dosare avand ca obiect solutionarea actiunilor formulate de o societate comerciala impotriva unor unitati administrativ-teritoriale, actiuni prin care se solicita contravaloarea prestatiilor efectuate in baza unui contract de prestari servicii.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca prevederile legale criticate incalca dispozitiile Constitutiei, intrucat impiedica persoanele juridice de drept public sa apeleze la arbitraj, care este o institutie caracteristica a statului de drept. Prin urmare, se induce impresia ca o persoana juridica de drept public ar putea fi, eventual, prejudiciata prin incheierea unei tranzactii in fata instantei de arbitraj. Dar, instanta de arbitraj este obligata sa isi verifice propria competenta si sa aprecieze daca o tranzactie nu urmareste un scop ilicit sau nu este potrivnica intereselor statului. Cata vreme hotararea arbitrala poate fi cenzurata de catre o instanta judecatoreasca, interdictia prevazuta de art. 340 din Codul de procedura civila ar reprezenta o restrangere a drepturilor persoanelor.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
C U R T E A,
examinand incheierile de sesizare, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, il constituie prevederile art. 343 din Codul de procedura civila. Din analiza exceptiei de neconstitutionalitate se constata ca, in realitate, autorul acesteia critica solutia legislativa cuprinsa in dispozitiile art. 340 din Codul de procedura civila, text asupra caruia Curtea urmeaza a se pronunta prin prezenta decizie. Acesta are urmatorul cuprins:
“Persoanele care au capacitatea deplina de exercitiu al drepturilor pot conveni sa solutioneze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele, in afara de acelea care privesc drepturi asupra carora legea nu permite a se face tranzactie.”
Se apreciaza ca prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 15 privind universalitatea, art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 privind liberul acces la justitie, precum si dispozitiilor art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este inadmisibila pentru motivele ce vor fi aratate in continuare.
Astfel, Curtea retine ca arbitrajul constituie o exceptie de la principiul potrivit caruia infaptuirea justitiei se realizeaza prin instantele judecatoresti si reprezinta acel mecanism juridic eficient, menit sa asigure o judecata impartiala, mai rapida si mai putin formala, confidentiala, finalizata prin hotarari susceptibile de executare silita (Decizia nr. 8 din 9 ianuarie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 73 din 31 ianuarie 2007).
De altfel, dispozitiile art. 340 din Codul de procedura civila subliniaza caracterul facultativ si conventional al arbitrajului, stabilind capacitatea de a incheia o conventie arbitrala si sfera litigiilor susceptibile a fi solutionate pe calea arbitrajului, iar art. 341 alin. 2 din Codul de procedura civila precizeaza limitele libertatii de vointa a partilor in materie procedurala ce se reflecta in conventia arbitrala (Decizia nr. 870 din 23 iunie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 520 din 25 iulie 2011).
Raportat la critica de neconstitutionalitate formulata in cauza de fata, Curtea observa ca dispozitiile Codului de procedura civila nici nu mentioneaza expres si nici nu interzic expres statului si unitatilor administrativ-teritoriale sa apeleze la procedura arbitrajului, astfel incat nu se poate retine ca dispozitiile legale criticate contravin in vreun fel prevederilor din Constitutie.
In acceptiunea instantei de contencios constitutional, cata vreme legea nu interzice expres persoanelor juridice de drept public sa apeleze la institutia arbitrajului pentru solutionarea divergentelor ce pot aparea ca urmare a derularii unui contract comercial si din moment ce conventia arbitrala reprezinta vointa partilor, verificarea de catre instanta arbitrala a propriei competente se poate face doar prin prisma art. 341 alin. 2 din Codul de procedura civila, raportat la interdictia instituita de art. 340 din Codul de procedura civila care vizeaza drepturi asupra carora legea nu permite a se face tranzactie si nu persoane care nu pot folosi o atare procedura.
Or, legislatia actuala in materia achizitiilor publice, cum ar fi Ordonanta de urgenta a Guvernuluinr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, sau Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publica, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 569 din 30 iunie 2006, nu se refera deloc la institutia arbitrajului, desi normele de aplicare ale acestor ordonante de urgenta mentioneaza procedura arbitrajului ca posibilitate de solutionare a eventualelor litigii (art. 55 din Normele de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii, prevazute in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 71/2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 98 din 8 februarie 2007, si art. 12 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publica, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 168/2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 146 din 28 februarie 2007).
Curtea mai observa ca prin art. 15 din Regulile de procedura arbitrala ale Curtii de arbitraj comercial de pe langa Camera de Comert si Industrie Cluj se prevede ca “Statul, judetul, orasul, comuna si alte persoane de drept public au facultatea de a incheia in mod valabil o conventie arbitrala numai in arbitrajul comercial international, in afara de cazul cand legea dispune altfel”, fara ca aceste norme sa aiba forta juridica a legii.
Avand in vedere cele de mai sus, Curtea retine ca nu se poate pronunta decat asupra unor dispozitii dintr-o lege sau ordonanta si nu asupra unor norme emise de o curte de arbitraj comercial.
Asadar, analiza constitutionalitatii art. 15 din Regulile de procedura arbitrala ale Curtii de arbitraj comercial de pe langa Camera de Comert si Industrie Cluj excedeaza atributiilor Curtii Constitutionale. Mai mult, Curtea retine ca, in realitate, autorul exceptiei urmareste prin critica sa interpretarea art. 340 din Codul de procedura civila intr-un sens care sa faca inoperabile prevederile art. 15 din regulamentul mai sus mentionat. In aceste conditii, Curtea constata ca revine instantei de arbitraj comercial sau instantei judecatoresti investite sa judece actiunea in anulare, dupa caz, competenta de a aprecia asupra aplicabilitatii art. 340 din Codul de procedura civila in privinta persoanelor de drept public. Prin urmare, problema dedusa judecatii este una de interpretare si aplicare a legii, iar solutionarea acesteia nu intra in competenta Curtii Constitutionale.
Pentru motivele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
D E C I D E:
Respinge, ca inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 340 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Curtea de arbitraj comercial de pe langa Camera de Comert si Industrie Cluj in dosarele nr. 61/2008, nr. 14/2008, nr. 18/2008, nr. 36/2008, nr. 40/2007, nr. 47/2008, nr. 48/2008, nr. 49/2008, nr. 50/2008, nr. 51/2008, nr. 52/2008, nr. 53/2008, nr. 54/2008, nr. 55/2008, nr. 57/2008, nr. 59/2008 si nr. 60/2008.

Posted in Curtea Constitutionala, Jurisprudenta, Note, opinii.


No Responses (yet)

Stay in touch with the conversation, subscribe to the RSS feed for comments on this post.



Some HTML is OK

or, reply to this post via trackback.