Skip to content


Decizia nr.74 din 15 ianuarie 2009 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.343 ind.3 alin.1 din Codul de procedură civilă

Decizia nr.74 din 15 ianuarie 2009 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.3433 alin.1 din Codul de procedură civilă

Publicată în Monitorul Oficial nr.219 din 06.04.2009


Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art.3433 alin.1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială Space Comerţ – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr.108/2008 al Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional.

La apelul nominal se prezintă, pentru Societatea Comercială Anchor Grup – S.A. din Bucureşti, avocata Paraschiva Şuică-Neagu, lipsind autoarea excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Avocatul părţii prezente solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, deoarece, în temeiul clauzei arbitrale, oricare dintre părţi se poate adresa tribunalului arbitral competent în vederea soluţionării unui litigiu intervenit între aceştia. Totodată, accesul liber la justiţie este asigurat prin posibilitatea adresării către un tribunal arbitral a cărui hotărâre poate fi atacată la instanţa de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr.108/2008, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.3433 alin.1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială Space Comerţ – S.R.L. din Bucureşti.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate contravin art.16 alin.(1) şi art.21 din Constituţie, precum şi art.6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece instituirea competenţei curţii de arbitraj de a soluţiona un litigiu privind executarea unui contract de închiriere restrânge accesul pârâtei la justiţie şi o pune în situaţie de inegalitate în raport cu alte subiecte de drept.

Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional consideră excepţia neîntemeiată.

Potrivit art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr.47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.146 lit.d) din Constituţie, ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art.3433 alin.1 din Codul de procedură civilă, care au următoarea redactare: “Încheierea convenţiei arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competenţa instanţelor judecătoreşti.”

Textele constituţionale invocate sunt cele ale art.16 alin.(1) privind egalitatea în drepturi şi ale art.21 privind accesul liber la justiţie. Este invocată şi încălcarea art.6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

Prevederile art.3433 alin.1 din Codul de procedură civilă nu exclud de la competenţa instanţelor judecătoreşti litigiile care fac obiectul unei convenţii arbitrale. Curtea constată că arbitrajul se organizează şi se desfăşoară potrivit convenţiei arbitrale încheiate între părţi, fie sub forma unei clauze compromisorii înscrise în contractul principal, fie sub forma unei înţelegeri de sine stătătoare, denumită compromis, şi prin urmare părţile au libertatea de a alege modalitatea de soluţionare a litigiului. Litigiul dedus instanţei de arbitraj comercial se finalizează printr-o hotărâre arbitrală, care însă, potrivit art.364 din Codul de procedură civilă, poate fi desfiinţată printr-o acţiune în anulare soluţionată de către instanţele judecătoreşti competente. Ca atare, dispoziţiile legale care reglementează arbitrajul nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art.21 referitoare la accesul liber la justiţie, precum şi celor cuprinse în art.6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Curtea nu poate reţine nici încălcarea principiului egalităţii între părţi, întrucât procedura reglementată de acestea nu încalcă drepturile procesuale ale părţilor prevăzute în Codul de procedură civilă şi nici alte drepturi sau libertăţi ale acestora.

De altfel, asupra constituţionalităţii prevederilor art.340-368 din Codul de procedură civilă Curtea s-a pronunţat într-o cauză în care criticile de neconstituţionalitate vizau, între altele, şi încălcarea art.21 din Constituţie, Astfel, prin Decizia nr.8 din 9 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.73 din 31 ianuarie 2007, Curtea a reţinut că “incidenţa dispoziţiilor legale criticate este subsecventă acordului de voinţă intervenit între părţile care au încheiat convenţia arbitrală şi care au optat pentru soluţionarea litigiului de către un tribunal arbitral. Împrejurarea că autorul excepţiei a achiesat la soluţionarea litigiului pe această cale, deşi cunoştea sau ar fi trebuit să cunoască dispoziţiile legale referitoare la judecarea litigiului de o asemenea instituţie, precum şi consecinţele juridice ale aplicării lor, nu îl îndreptăţeşte să se prevaleze de necunoaşterea legii şi deci lipseşte de temei critica reglementării în cauză”.

Aceste considerente reţinute de Curte în decizia menţionată sunt valabile şi în argumentarea constituţionalităţii prevederilor de lege criticate în cauza de faţă.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art.146 lit.d) şi al art.147 alin.(4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art.11 alin.(1) lit.A.d) şi al art.29 din Legea nr.47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.3433 alin.1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială Space Comerţ – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr.108/2008 al Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2009.

Posted in Curtea Constitutionala, Jurisprudenta.


No Responses (yet)

Stay in touch with the conversation, subscribe to the RSS feed for comments on this post.



Some HTML is OK

or, reply to this post via trackback.