Skip to content


Arbitrajul FRF este constitutional

Decizia Curtii Constitutionale nr. 408 din 7 aprilie 2011 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 alin. (5) din Legea educatiei fizice si sportului nr. 69/2000, publicata in Monitorul Oficial 422 din 16 iunie 2011

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 alin. (5) din Legea educatiei fizice si sportului nr. 69/2000, exceptie ridicata de Moise Mircea in Dosarul nr. 7.981/2/2009 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Prin Incheierea din 25 noiembrie 2010, pronuntata in Dosarul nr. 46262.01/3/2008, Tribunalul Bucuresti – Sectia a V-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 alin. (5) din Legea educatiei fizice si sportului nr. 69/2000, exceptie ridicata de Moise Mircea.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, similara in dosarele conexate, se sustine, in esenta, ca dispozitiile criticate confera federatiilor sportive nationale, in speta Federatiei Romane de Fotbal, dreptul de a se organiza si functiona in baza statutului propriu. Astfel, pe de o parte, se da posibilitatea acestei federatii de a introduce in statutul propriu texte ce interzic persoanei interesate dreptul de a se adresa instantelor de judecata, si, pe de alta parte, ii ofera posibilitatea de a infiinta instante paralele private. Se sustine in acest sens ca infaptuirea justitiei de catre Federatia Romana de Fotbal – persoana juridica de drept privat, de interes national, asimilata persoanelor juridice de utilitate publica, in scopul pronuntarii de hotarari definitive irevocabile si executorii in Romania, in cauze civile si/sau comerciale, a caror revizuire este imposibil de realizat, culminand cu interzicerea dreptului de acces la instantele de drept comun – este realizata in baza statutului propriu si a regulamentelor proprii, elaborate cu respectarea art. 36 alin. (5) din Legea educatiei fizice si a sportului nr. 69/2000, care confera Federatiei Romane de Fotbal drepturi absolute, interzise prin Constitutie. Se arata, totodata, ca se impune statului roman de catre FIFA – persoana juridica cu sediul in Zurich, respectiv de catre Federatia Romana de Fotbal, persoana juridica de drept privat – asociatie nonprofit urmatoarele: recunoasterea unor acte normative elaborate de FIFA si FRF cu o forta superioara Constitutiei si legilor Romaniei, recunoasterea unei jurisdictii a FIFA si a FRF in a infaptui justitia, ce nu corespunde exigentelor constitutionale. Se mai arata ca instanta, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VI-a comerciala, a pronuntat Sentinta comerciala nr. 98 din 18 mai 2007 prin care a exclus competenta instantelor de drept comun in cenzurarea solutiilor pronuntate de instantele private ale Federatiei Romane de Fotbal.

 Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si Tribunalul Bucuresti – Sectia a V-a civila considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat textul de lege criticat nu incalca prevederile constitutionale invocate.

Avocatul Poporului arata ca dispozitiile criticate reprezinta norme care reglementeaza aspecte ce tin de organizarea si functionarea federatiilor sportive nationale, fara a avea semnificatia ingradirii accesului liber la justitie si a dreptului la un proces echitabil ori excluderii litigiilor care fac obiectul unei conventii arbitrale de la competenta instantelor judecatoresti. Litigiul dedus instantei de arbitraj se finalizeaza printr-o hotarare arbitrala, care, potrivit art. 364 din Codul de procedura civila, poate fi desfiintata printr-o actiune in anulare solutionata de catre instantele judecatoresti competente. Dispozitiile criticate nu contravin nici prevederilor art. 126 din Legea fundamentala, deoarece arbitrajul reprezinta o alternativa oferita partilor la procedura dreptului comun, la care se poate apela fara nicio restrictie, arbitrajul fiind o optiune, iar nu o obligatie.

 C U R T E A,

 examinand incheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, sustinerile partilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art. 36 alin. (5) din Legea educatiei fizice si sportului nr. 69/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 200 din 9 mai 2000, avand urmatorul cuprins:

“Federatiile sportive nationale se organizeaza si functioneaza in baza statutului propriu elaborat in conformitate cu prevederile prezentei legi si cu statutele federatiilor internationale corespondente.”

In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine urmatoarelor dispozitii din Legea fundamentala: art. 1 alin. (1), (3), (4) si (5) privind statul de drept, art. 2 alin. (2), potrivit carora niciun grup si nicio persoana nu pot exercita suveranitatea in nume propriu, art. 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor si libertatilor consacrate prin Constitutie si prin alte legi, ale art. 16 care consacra principiul egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari, ale art. 21 privind accesul liber la justitie, ale art. 40 alin. (2) potrivit carora “partidele sau organizatiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militeaza impotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept sau a suveranitatii, a integritatii sau a independentei Romaniei sunt neconstitutionale”, ale art. 45 privind libertatea economica, ale art. 53 privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau a unor libertati, ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, ale art. 73 alin. (1) privind categoriile de legi, ale art. 124 privind infaptuirea justitiei si ale art. 126 privind instantele judecatoresti.

De asemenea, sunt invocate prevederile art. 2, 6, 7, 8 si 30 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, ale art. 14 pct. 1 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice si ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Examinand exceptia de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulata, Curtea retine urmatoarele:

Textul de lege criticat stabileste, cu caracter de principiu, modul de organizare si functionare a federatiilor sportive nationale, fara a face nicio distinctie cu privire la o anume federatie si nici cu privire la comisiile de judecata sau alte structuri din cadrul federatiilor ori cu privire la raporturile dintre acestea si instantele judecatoresti. Astfel fiind, nu pot fi retinute criticile autorului exceptiei care, in esenta, vizeaza faptul ca acest text ar conferi “FRF si FIFA dreptul absolut de legiferare si de a infaptui justitia”.

De altfel, criticile formulate privesc, in realitate, dispozitiile cuprinse in Statutul si Regulamentele Federatiei Romane de Fotbal, autorul exceptiei incercand ca, pe calea exceptiei de neconstitutionalitate avand ca obiect textul de principiu, cuprins intr-un act normativ al carui control de constitutionalitate este de competenta Curtii Constitutionale, sa determine constatarea neconstitutionalitatii actului subsecvent, elaborat in baza textului de principiu, al carui control nu se incadreaza in sfera de competenta a Curtii Constitutionale.

Acceptarea unei astfel de abordari a controlului de constitutionalitate exercitat de Curtea Constitutionala ar determina insa o extindere a competentei acestei Curti dincolo de limitele stabilite expres de dispozitiile art. 146 din Constitutie si ale art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit carora “Curtea Constitutionala asigura controlul constitutionalitatii legilor, a tratatelor internationale, a regulamentelor Parlamentului si a ordonantelor Guvernului”.

Pentru motivele mai sus aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUTIONALA, in numele legii DECIDE:

 Respinge ca inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 alin. (5) din Legea educatiei fizice si sportului nr. 69/2000, exceptie ridicata de Moise Mircea in dosarele nr. 7.981/2/2009 si nr. 11.739/2/2009 ale Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si, respectiv, in Dosarul nr. 46262.01/3/2008 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a V-a civila.

Posted in Curtea Constitutionala, Federatia Romana de Fotbal, Jurisprudenta.


No Responses (yet)

Stay in touch with the conversation, subscribe to the RSS feed for comments on this post.



Some HTML is OK

or, reply to this post via trackback.