Skip to content


Decretul nr. 62 din 30 mai 1975 privind ratificarea Convenţiei pentru reglementarea diferendelor relative la investiţii între state şi persoane ale altor state, încheiată la Washington la 18 martie 1965, publicat în Buletinul Oficial nr. 56 din 7 iunie 1975

 

DECRETUL Nr. 62

 

din 30 mai 1975

 

privind ratificarea Convenţiei pentru reglementarea diferendelor relative la investiţii între state şi persoane ale altor state, încheiată la Washington la 18 martie 1965

 

Publicat în Buletinul Oficial nr. 56 din 7 iunie 1975

 

 

EXPUNERE DE MOTIVE

 

Prin alăturatul decret al Consiliului de Stat se ratifică Convenţia pentru reglementarea diferendelor relative la investiţii între state şi persoane ale altor state, încheiată la Washington la 18 martie 1965. Convenţia prevede instituirea unui Centru internaţional pentru reglementarea diferendelor referitoare la investiţii, cu sediul la Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (B.I.R.D.), compus dintr-un consiliu administrativ şi secretariat. Competenţa centrului cuprinde procedura soluţionării diferendelor de ordin juridic între un stat contractant şi persoane fizice sau juridice ale unui alt stat contractant în legătură cu o investiţie, diferende pe care părţile au consimţit în scris să le supună centrului. Diferendele care ar putea surveni între statele contractante cu privire la interpretarea sau la aplicarea convenţiei şi care nu ar putea fi rezolvate prin bună înţelegere sunt aduse înaintea Curţii Internaţionale de Justitie, la cererea oricărei părţi în diferend, dacă statele interesate nu au convenit o altă metodă de reglementare. Convenţia este deschisă semnării de către statele membre ale B.I.R.D. şi supusă ratificării, acceptării sau aprobării potrivit procedurii constituţionale a fiecărei ţări şi intră în vigoare la 30 de zile după depunerea instrumentelor de ratificare. Potrivit practicii constante a ţării noastre în decret se prevede ca la depunerea instrumentului de ratificare se va face o declaraţie în legătură cu reglementarile art. 70 din convenţie.

Consiliul de Stat decretează:

 

Articolul 1

Se ratifică Convenţia pentru reglementarea diferendelor relative la investiţii între state şi persoane ale altor state, încheiată la Washington la 18 martie 1965.

 

Articolul 2

La depunerea instrumentului de ratificare a Convenţiei pentru reglementarea diferendelor relative la investiţii între state şi persoane ale altor state se va face urmatoarea declaraţie: „Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România consideră că menţinerea stării de dependenţă a unor teritorii la care se referă reglementările art. 70 din convenţie nu este în concordanţă, cu Carta Organizaţiei Natiunilor Unite şi cu documentele adoptate de O.N.U. cu privire la acordarea independenţei ţărilor şi popoarelor coloniale, inclusiv cu Declaraţia referitoare la principiile dreptului internaţional privind relaţiile prieteneşti şi cooperarea între state potrivit Cartei Organizaţiei Natiunilor Unite, adoptată în unanimitate prin Rezoluţia Adunării Generale a Organizaţiei Natiunilor Unite nr. 2625 (XXV) din anul 1970, care proclamă în mod solemn obligatia statelor de a favoriza realizarea principiului egalităţii în drepturi a popoarelor şi a dreptului lor de a dispune de ele însele, în scopul de a pune de îndată capăt colonialismului.

 

 

CONVENŢIA

pentru reglementarea diferendelor relative la investiţii între state

şi persoane ale altor state

 

 

PREAMBUL

Statele contractante, luând în considerare necesitatea cooperarii internaţionale pentru dezvoltarea economică şi rolul pe care-l deţin în acest domeniu investiţiile particulare internaţionale,

având în vedere ca diferende cu privire la astfel de investiţii pot surveni în orice moment între statele contractante şi persoane ale altor state contractante,

recunoscând ca daca aceste diferende trebuie sa faca, în mod normal, obiectul unui recurs adresat instantelor interne, în anumite cazuri sint indicate moduri de reglementare cu caracter internaţional,

acordind o deosebita importanta infiintarii unor mecanisme de conciliere şi arbitraj internaţionale carora statele contractante şi persoane ale altor state contractante pot sa le supuna, daca doresc, diferendele lor,

dorind sa stabileasca aceste mecanisme sub auspiciile Bancii Internaţionale pentru Reconstructie şi Dezvoltare,

recunoscând ca consimtamintul mutual al partilor de a supune aceste diferende concilierii sau arbitrajului, prin recurgere la mecanismele amintite, constituie o intelegere avind forta obligatorie care reclama indeosebi ca orice recomandare a conciliatorilor sa fie respectata cum se cuvine şi ca orice sentinta arbitrala sa fie executata, şi

declarind ca nici un stat contractant, prin simplul fapt al ratificarii, acceptarii sau aprobarii prezentei conventii, nu va fi considerat, fara consimtamintul sau, ca-si va fi asumat vreo obligatie de a recurge la conciliatie sau arbitraj, în vreun caz particular, au convenit asupra celor ce urmeaza:

 

CAPITOLUL I.

CENTRUL INTERNAŢIONAL PENTRU REGLEMENTAREA DIFERENDELOR RELATIVE LA INVESTIŢII

 

Secţiunea 1

Infiintare şi organizare

Articolul 1

(1) Se instituie, în virtutea prezentei convenţii, un Centru internaţional pentru reglementarea diferendelor cu privire la investiţii (denumit mai departe centru).

(2) Obiectul centrului este acela de a oferi mijloace de conciliere şi arbitraj pentru reglementarea diferendelor relative la investiţii, care opun statele contractante unor persoane ale altor state contractante, potrivit dispoziţiilor prezentei convenţii.

 

Articolul 2

Sediul centrului este acela al Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (de aici înainte denumita banca). Sediul poate fi transferat în orice altă parte prin hotărâre a consiliului administrativ, luată cu o majoritate de două treimi a membrilor săi.

Articolul 3

Centrul este alcătuit din consiliul administrativ şi un secretariat. El ţine o listă de conciliatori şi o listă de arbitri.

 

Secţiunea a 2-a

Despre consiliul administrativ

 

Articolul 4

(1) Consiliul administrativ cuprinde câte un reprezentant al fiecărui stat contractant. Un supleant poate acţiona în calitate de reprezentant, dacă titularul este absent sau este impiedicat să participe la o reuniune.

(2) În lipsa unei desemnări diferite, guvernatorul şi guvernatorul supleant ai băncii, numiţi de către statul contractant, îndeplinesc de drept funcţiile respective de reprezentant şi de supleant.

Articolul 5

Preşedintele bancii este de drept preşedinte al consiliului administrativ (denumit mai departe preşedinte), fără a avea drept de vot. Dacă el absentează sau este împiedicat să-şi exercite atribuţiile, sau dacă preşedinţia băncii este vacantă, persoana care îl înlocuieşte în cadrul băncii îndeplineşte funcţia de preşedinte al consiliului administrativ.

Articolul 6

(1) Fără prejudiciul atribuţiilor care îi sunt conferite prin celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii, consiliul administrativ:

a) adoptă regulamentul administrativ şi regulamentul financiar al centrului;

b) adoptă regulamentul de procedură relativă la recurgerea la instanţele de conciliaţie şi arbitraj;

c) adoptă regulamentele de procedură privind instanţele de conciliaţie şi arbitraj (de acum înainte denumite regulamentul de conciliere şi regulamentul de arbitraj);

d) aprobă orice aranjamente cu banca în scopul folosirii localurilor şi serviciilor administrative ale acesteia;

e) determină condiţiile de funcţionare a secretarului general şi a secretarilor generali adjuncţi;

f) adoptă bugetul anual de venituri şi cheltuieli al centrului;

g) aprobă raportul anual asupra activităţilor centrului. Deciziile prevăzute de alin. a), b), c) şi f) de mai sus sunt luate cu o majoritate de două treimi a membrilor consiliului administrativ.

(2) Consiliul administrativ poate constitui orice comisie pe care el o socoteşte necesară.

(3) Consiliul administrativ exercită, de asemenea, orice alte atribuţii pe care le consideră necesare pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii.

Articolul 7

(1) Consiliul administrativ ţine o sesiune anuală şi orice altă sesiune care ar fi hotărâtă de consiliu sau convocată de preşedinte ori secretarul general, la cererea a cel puţin cinci membri ai consiliului.

(2) Fiecare membru al consiliului administrativ are dreptul la un vot şi, cu excepţia prevăzută de prezenta convenţie, toate chestiunile supuse consiliului sunt rezolvate prin hotărârea luată cu majoritatea voturilor exprimate.

(3) La toate sesiunile consiliului administrativ, cvorumul este jumătate plus unu din membrii lui.

(4) Consiliul administrativ poate adopta, cu majoritatea de două treimi a membrilor săi, o procedură care autoriza pe preşedinte să ceară consiliului un vot prin corespondenţă. Acest vot nu va fi considerat ca fiind valabil decât dacă majoritatea membrilor consiliului a luat parte la acesta în termenele fixate prin aceasta procedură.

Articolul 8

Funcţiile membrilor consiliului administrativ şi ale preşedintelui nu sunt plătite de centru.

 

Secţiunea a 3-a

Despre secretariat

Articolul 9

Secretariatul este compus dintr-un secretar general, unu sau mai multi secretari generali adjuncţi şi personal.

Articolul 10

(1) Secretarul general şi secretarii generali adjuncţi sunt aleşi, la propunerea preşedintelui, de către consiliul administrativ cu o majoritate de două treimi a membrilor săi, pentru o perioadă ce nu poate depăşi 6 ani, aceştia fiind reeligibili. Preşedintele, în urma consultării membrilor consiliului administrativ, prezintă unu sau mai mulţi candidaţi pentru fiecare post.

(2) Funcţiile de secretar general şi de secretar general adjunct sunt incompatibile cu exercitarea oricărei funcţii politice. Sub rezerva derogării acordate de către consiliul administrativ, secretarul general şi secretarii generali adjuncti nu pot ocupa alte funcţii sau exercita alte activităţi profesionale.

(3) În caz de absenţă sau de impiedicare a secretarului general sau dacă postul este vacant, secretarul general adjunct îndeplineşte funcţiile de secretar general. Dacă sunt mai mulţi secretari generali adjuncţi, consiliul administrativ determină anticipat ordinea în care aceştia vor fi chemaţi să îndeplinească sus-zisele funcţii.

Articolul 11

Secretarul general reprezintă în mod legal centrul, îl conduce şi este răspunzător de administraţia acestuia, inclusiv de recrutarea personalului, conform prevederilor prezentei convenţii şi regulamentelor adoptate de către consiliul administrativ. El îndeplineşte funcţia de grefier şi are dreptul de a autentifica sentinţele arbitrale pronunţate în baza prezentei convenţii şi de a certifica copiile acestora.

 

Secţiunea a 4-a

Despre liste

Articolul 12

Lista de conciliatori şi lista de arbitri sunt alcătuite din persoane competente, desemnate aşa cum se arată mai jos şi care acceptă să figureze pe aceste liste.

Articolul 13

(1) Fiecare stat contractant poate să desemneze, pentru a figura pe fiecare listă, patru persoane care nu sunt neapărat cetăţeni ai săi.

(2) Preşedintele poate să numească zece persoane care să figureze pe fiecare listă. Persoanele astfel desemnate pe aceeaşi listă trebuie, toate, să fie de naţionalitate diferită.

Articolul 14

(1) Persoanele desemnate pentru a figura pe liste trebuie să se bucure de o înaltă consideraţie morală, să fie de o competenţă recunoscută în materie juridică, comercială, industrială sau financiară şi să ofere întreaga chezăşie de independenţă în exercitarea funcţiilor lor. Competenţa în materie juridică prezintă o importanţă deosebită pentru persoanele desemnate a figura pe lista de arbitri.

(2) Preşedintele ţine seama, în numirile făcute, şi de interesul legat de reprezentarea pe aceste liste a principalelor sisteme juridice ale lumii şi a principalelor sectoare ale activităţii economice.

Articolul 15

(1) Numirile sunt făcute pe perioade de 6 ani şi pot fi reînnoite.

(2) În caz de deces sau de demisie a unei persoane figurând pe una sau alta dintre liste, autoritatea care a numit această persoană poate să numească un înlocuitor pe durata mandatului încă în curs.

(3) Persoanele înscrise pe liste continuă să figureze pe acestea până la desemnarea succesorului lor.

Articolul 16

(1) Aceeaşi persoană poate figura pe cele două liste.

(2) Dacă o persoană este numită pentru a figura pe aceeaşi listă de către mai multe state contractante sau de către unul sau mai multe dintre acestea şi de către preşedinte, ea va fi considerată că a fost desemnată de către autoritatea care a făcut aceasta cea dintâi; totuşi, dacă această persoană este cetăţeanul unui stat care a participat la numirea sa, va fi considerat că a fost desemnată de către zisul stat.

(3) Toate numirile sunt notificate secretarului general şi ele devin valabile începând cu data primirii notificării.

 

Secţiunea a 5-a

Despre finanţarea centrului

Articolul 17

Dacă cheltuielile de funcţionare a centrului nu pot fi acoperite cu redevenţele plătite pentru utilizarea serviciilor sale sau cu alte surse de venituri, diferenţa va fi suportată de către statele contractante membre ale băncii, proporţional cu părţile subscrise la capitalul acesteia, şi de către statele care nu sunt membre ale băncii, în conformitate cu regulamentele adoptate de către consiliul administrativ.

 

Secţiunea a 6-a

Statut, imunităţi şi privilegii

Articolul 18

Centrul se bucură de personalitate juridică internaţională deplină. El are, printre altele, capacitatea:

a) de a încheia contracte;

b) de a dobândi bunuri mobile şi imobile şi de a dispune de acestea;

c) de a sta în justiţie.

Articolul 19

Pentru a-şi putea îndeplini funcţiile, centrul se bucură pe teritoriul fiecărui stat contractant de imunităţile şi de privilegiile definite în această secţiune.

Articolul 20

Centrul, bunurile şi averea sa nu pot constitui obiectul vreunei acţiuni judiciare decât în cazul în care el renunţă la această imunitate.

Articolul 21

Preşedintele, membrii consiliului administrativ, persoanele care acţionează în calitate de conciliatori, de arbitri sau de membri ai comitetului prevăzut la art. 52 alin. 3, precum şi funcţionarii şi angajatii secretariatului:

a) nu pot constitui obiectul unor urmăriri din pricina unor acte savârşite de ei în exerciţiul funcţiilor lor, afară numai dacă centrul ridică această imunitate;

b) beneficiază, atunci când nu sunt cetăţeni ai statului în care îşi exercită funcţia, de aceleaşi imunităţi în ce priveşte imigrarea, înregistrarea străinilor, obligaţiile militare sau de prestaţii analoge şi de aceleaşi facilităţi în materie de schimburi şi deplasări ca cele acordate de către statele contractante reprezentanţilor, funcţionarilor şi angajatilor de rang comparabil ai altor state contractante.

Articolul 22

Prevederile art. 21 se aplică persoanelor ce participă la instanţele care fac obiectul prezentei convenţii în calitate de părţi, agenţi, consilieri, avocaţi, martori sau experţi, alin. b) neaplicându-se însă decât la deplasările şi şederea lor în ţara în care se desfăşoară procedura.

Articolul 23

(1) Arhivele centrului sunt inviolabile oriunde s-ar afla.

(2) Fiecare stat contractant acordă centrului, pentru comunicările sale oficiale, un tratament tot atât de favorabil ca şi altor instituţii internaţionale.

Articolul 24

(1) Centrul, averea, bunurile şi veniturile sale, precum şi operaţiunile ce îi sunt încuviinţate prin prezenta convenţie, sunt exonerate de orice impozite şi drepturi vamale. Centrul este de asemenea scutit de orice obligaţie cu privire la încasarea sau plata de impozite sau de taxe vamale.

(2) Nu se percepe nici un impozit asupra indemnizaţiilor plătite de centru preşedintelui sau membrilor consiliului administrativ sau asupra salariilor, onorariilor sau altor indemnizaţii plătite de către centru funcţionarilor sau angajaţilor secretariatului, cu excepţia cazului în care beneficiarii sunt cetăţeni ai ţării unde ei îşi îndeplinesc funcţiile.

(3) Nu se percepe nici un impozit asupra onorariilor sau indemnizaţiilor achitate persoanelor care acţionează în calitate de conciliatori, arbitri sau de membri ai comitetului prevăzut la art. 52 alin. 3, în cadrul instanţelor care fac obiectul prezentei convenţii, dacă un asemenea impozit nu are altă bază juridică decât locul unde se află centrul, acela în care se desfăşoară activitatea instanţei sau acela unde sunt plătite zisele onorarii sau indemnizaţii.

 

CAPITOLUL II

DESPRE COMPETENTA CENTRULUI

Articolul 25

(1) Competenţa centrului cuprinde diferendele de ordin juridic între un stat contractant (sau o anumită colectivitate publică sau un anume organism dependent de acesta şi pe care-l desemnează centrul) şi persoana unui alt stat contractant, care sunt în relaţie directă cu o investiţie, diferende pe care părţile au consimţit în scris să le supună centrului. Atunci când părţile şi-au dat consimţământul, nici una dintre ele nu va putea să-l retragă în mod unilateral. Persoană a unui alt stat contractant înseamnă:

a) orice persoană fizică care posedă naţionalitatea unui stat contractant altul decât statul parte la diferend la data la care părţile au consimţit să supună diferendul concilierii sau arbitrajului, precum şi la data la care cererea a fost înregistrată conform art. 28 alin. 3 sau art. 36 alin. 3, cu excepţia oricărei persoane care la una sau la alta dintre aceste date posedă deopotrivă şi naţionalitatea statului contractant parte la diferend;

b) orice persoană juridică care posedă naţionalitatea unui stat contractant altul decât statul parte la diferend la data la care părţile au consimţit să supună diferendul concilierii sau arbitrajului şi orice persoană juridică care posedă naţionalitatea statului contractant parte la diferend la aceeaşi dată şi pe care părţile au convenit, în vederea realizării ţelurilor prezentei convenţii, să o considere ca aparţinând unui alt stat contractant din cauza controlului exercitat asupra acesteia de către interese străine.

(3) Consimţământul unei colectivităţi publice sau al unui organism depinzând de un stat contractant nu poate fi dat decât după aprobarea zisului stat, afară de cazul în care acesta indică centrului că aprobarea nu este necesară.

(4) Orice stat contractant poate, în momentul ratificării, acceptării sau aprobării convenţiei sau la orice dată ulterioară, să facă cunoscute centrului categoria sau categoriile de diferende pe care le consideră că pot sau nu pot să fie supuse competenţei centrului. Secretarul general transmite imediat notificarea tuturor statelor contractante. Aceasta notificare nu constituie consimţământul cerut în temeiul alin. 1.

 

Articolul 26

Consimţământul părţilor la arbitraj în cadrul prezentei convenţii este considerat, în afara unei stipulaţii contrare, ca implicând renunţarea la orice alt recurs. Un stat contractant poate cere, ca o condiţie la consimţământul la arbitraj în cadrul prezentei conventii, ca recursurile administrative sau judiciare interne să fie epuizate.

Articolul 27

(1) Nici un stat contractant nu acordă protecţie diplomatică sau nu poate formula vreo revendicare internaţională privind un diferend pe care una dintre persoanele sale şi un alt stat contractant au consimţit sa-l supună sau l-au supus arbitrajului în cadrul prezentei convenţii, afară de cazul în care celălalt stat contractant nu se conformează sentinţei pronunţate cu ocazia diferendului.

(2) Cât despre aplicarea alin. 1, protecţia diplomatică nu are în vedere simplele demersuri având drept scop numai uşurarea reglementării diferendului.

 

CAPITOLUL III

DESPRE CONCILIERE

 

Secţiunea 1

Despre cererea în conciliere

Articolul 28

(1) Un stat contractant sau persoana unui stat contractant, care doreşte să înceapă o procedură de conciliere, trebuie să adreseze în scris o cerere în acest scop secretarului general, care trimite o copie a acesteia celeilalte părţi.

(2) Cererea trebuie să cuprindă lamuriri privind obiectul diferendului, identitatea părţilor şi consimţământul lor la conciliere potrivit regulamentului de procedură referitor la sesizarea instanţelor de conciliere şi arbitraj.

(3) Secretarul general trebuie să înregistreze cererea, în afară de cazul în care el apreciază, dupa cercetarea informaţiilor conţinute în cerere, că diferendul depăşeşte în mod evident competenţa centrului. El trebuie să notifice imediat părţilor înregistrarea sau refuzul de înregistrare.

 

Secţiunea a 2-a

Despre constituirea comisiei de conciliere

Articolul 29

(1) Comisia de conciliere (numită mai jos comisia) se constituie, imediat ce va fi cu putinţă, dupa înregistrarea cererii în conformitate cu art. 28.

(2)

a) Comisia se compune dintr-un conciliator unic sau dintr-un număr impar de conciliatori numiţi potrivit înţelegerii dintre părţi.

b) În lipsa unui acord între părţi asupra numărului conciliatorilor şi asupra modului de numire a lor, comisia va cuprinde trei conciliatori: fiecare parte numeşte un conciliator, iar al treilea, care este preşedintele comisiei, este numit prin înţelegere între părţi.

Articolul 30

În cazul în care comisia nu a fost constituită în cele 90 de zile care au succedat notificarea înregistrării cererii de către secretarul general conform art. 28 alin. 3 sau în orice alt termen convenit de către părţi, preşedintele, la cererea părţii celei mai diligente şi, dacă este posibil, după consultarea părţilor, numeşte un conciliator sau conciliatorii ce nu fuseseră încă desemnaţi.

Articolul 31

(1) Conciliatorii pot fi desemnaţi din afara listei conciliatorilor, cu excepţia numirii de către preşedinte, prevăzută la art. 30.

(2) Conciliatorii numiţi din afara listei de conciliatori trebuie să posede calităţile prevăzute la art. 14 alin. 1.

 

Secţiunea a 3-a

Despre procedura în fata comisiei

Articolul 32

(1) Comisia hotărăşte asupra competenţei sale.

(2) Orice cerere de declinare a competenţei formulată de una dintre părţi şi întemeiată pe motivul că diferendul nu este de competenţa centrului sau pentru orice altă cauză trebuie să fie examinată de către comisie, care hotărăşte dacă cererea trebuie să fie tratată ca o chestiune prealabilă sau dacă examinarea sa trebuie să fie legată de aceea a chestiunilor de fond.

 

Articolul 33

Intreaga procedură de conciliere se desfăşoară potrivit prevederilor prezentei secţiuni şi, cu excepţia unei înţelegeri contrare a părţilor, conform regulamentului de conciliere în vigoare la data la care acestea au consimţit la acţiunea de conciliere. Dacă se pune o problemă de procedură neprevazută în această secţiune sau în regulamentul de conciliere sau în orice altă reglementare adoptată de către părţi, ea este rezolvată de către comisie.

Articolul 34

(1) Comisia are atributia de a clarifica punctele litigioase dintre parti şi trebuie sa depuna eforturi spre a le conduce spre o solutie mutual acceptabila. în acest scop, comisia poate sa recomande partilor, la o anumita faza a procedurii şi în mai multe rinduri, termenii unei intelegeri. Partile trebuie sa conlucreze de buna-credinta cu comisia pentru a-i permite sa-si indeplineasca functiile şi trebuie sa tina seama în cel mai inalt grad de recomandarile acesteia.

(2) Daca partile ce pun de acord, comisia intocmeste un proces-verbal prin care inventariaza punctele în litigiu şi ia act de intelegerea partilor. Daca, la o faza anumita a procedurii, comisia apreciaza ca nu exista nici o posibilitate de intelegere între parti, ea inchide procedura şi intocmeste un proces-verbal prin care se constata ca diferendul a fost supus concilierii, dar ca partile nu au ajuns la un acord. Daca una dintre parti lipseste sau se abtine de a lua parte la procedură, comisia incheie procedura şi intocmeste un proces-verbal constatind ca una dintre parti lipseste sau se abtine de a participa la procedură.

Articolul 35

Cu excepţia unei înţelegeri contrare a părţilor, niciuna dintre ele nu poate invoca, cu ocazia unei alte proceduri desfăşurate în faţa arbitrilor, a unui tribunal sau în orice alt mod, opiniile exprimate, declaraţiile sau ofertele de reglementare făcute de către cealaltă parte în cursul procedurii şi nici procesul-verbal sau recomandările comisiei.

 

CAPITOLUL IV

DESPRE ARBITRAJ

 

Sectiunea 1

Despre cererea de arbitraj

Articolul 36

(1) Un stat contractant sau persoana unui stat contractant care doreşte să înceapă o procedură de arbitraj trebuie să adreseze în scris o cerere pentru aceasta secretarului general, care trimite o copie celeilalte părţi.

(2) Cererea trebuie să conţină informaţii privind obiectul diferendului, identitatea părţilor şi consimţământul lor la arbitraj potrivit regulamentului de procedură referitor la recurgerea la instanţele de conciliere şi arbitraj.

(3) Secretarul general trebuie să înregistreze cererea în afară de cazul în care el, văzând informaţiile conţinute în cerere, apreciază că diferendul depăşeşte în mod evident competenţa centrului. El trebuie să notifice imediat părţilor înregistrarea sau refuzul de înregistrare.

 

Sectiunea a 2-a

Despre constituirea tribunalului

Articolul 37

(1) Tribunalul arbitral (numit mai jos tribunalul) se constituie, îndată ce e posibil, dupa înregistrarea cererii conform art. 36.

(2)

a) Tribunalul se compune dintr-un arbitru unic sau dintr-un număr impar de arbitri numiţi în conformitate cu acordul părţilor.

b) în lipsa unui acord între părţi asupra numărului de arbitri şi a modului de numire a acestora, tribunalul va fi alcătuit din trei arbitri: fiecare parte numeşte un arbitru, iar al treilea, care este preşedintele tribunalului, este numit prin înţelegere între părţi.

 

Articolul 38

Dacă tribunalul nu a fost constituit în cele 90 de zile următoare notificării înregistrării cererii de către secretarul general conform art. 36 alin. 3 sau în orice alt termen convenit de către părţi, preşedintele, la sesizarea părţii mai diligente şi, dacă este posibil, după consultarea părţilor, numeşte arbitrul sau arbitrii care nu au fost încă desemnaţi. Arbitrii numiţi de către preşedinte potrivit prevederilor prezentului articol nu trebuie să fie cetăţeni ai statului contractant parte la diferend sau ai statului contractant a cărui persoană este parte în diferend.

 

Articolul 39

Arbitrii formând majoritatea trebuie să fie cetăţeni ai altor state decât statul contractant parte în diferend şi decât statul contractant a cărui persoană este parte în diferend; se înţelege totuşi că această dispoziţie nu se aplică dacă, de comun acord, părţile desemnează arbitrul unic sau pe fiecare dintre membrii tribunalului.

Articolul 40

(1) Arbitrii pot fi aleşi din afara listei de arbitri, cu excepţia numirii de către preşedinte, prevăzută la art. 38.

(2) Arbitrii numiţi din afara listei arbitrilor trebuie să posede calităţile indicate la art. 14 alin. 1.

 

Secţiunea a 3-a

Despre puterile şi funcţiile tribunalului

Articolul 41

(1) Tribunalul decide asupra competenţei sale.

(2) Orice cerere de declinare a competenţei formulată de către una dintre părţi şi întemeiată pe motivul că diferendul nu este de competenţa centrului sau, din oricare alt motiv, de aceea a tribunalului, trebuie să fie examinată de către tribunal, care decide dacă aceasta trebuie să fie tratată ca o chestiune prealabilă sau dacă examinarea sa trebuie să fie legată de aceea a chestiunilor de fond.

Articolul 42

(1) Tribunalul statuează asupra diferendului în conformitate cu regulile de drept adoptate de părţi. În lipsa unui acord între părţi, tribunalul aplică dreptul statului contractant parte în diferend –inclusiv regulile referitoare la conflictele de legi-, precum şi principiile dreptului internaţional din domeniul respectiv.

(2) Tribunalul nu poate refuza să judece sub pretextul lipsei sau obscurităţii normelor de drept.

(3) Dispoziţiile alineatelor precedente nu prejudiciază facultăţii pe care o are tribunalul de a decide „ex aequo et bono” dacă părţile sunt de acord.

Articolul 43

Cu excepţia unui acord contrar al părţilor, tribunalul poate, în orice moment al dezbaterilor, dacă consideră necesar:

a) să ceară părţilor să prezinte orice document sau alte mijloace de probă, şi

b) să se deplaseze la faţa locului şi să procedeze aici la orice anchete pe care le consideră necesare.

Articolul 44

Întreaga procedură de arbitraj se înfăptuieşte în conformitate cu prevederile prezentei secţiuni şi, sub rezerva acordului contrar al părţilor, cu acelea ale regulamentului de arbitraj în vigoare la data la care părţile au consimţit la arbitraj. Dacă se pune o problemă de procedură neprevăzută de prezenta secţiune sau de regulamentul de arbitraj sau de orice alta reglementare adoptată de către părţi, ea va fi soluţionată de către tribunal.

Articolul 45

(1) Dacă una dintre părţi lipseşte sau se abţine să-şi prezinte mijloacele (de probă), ea nu poate fi considerată că a acceptat pretenţiile celeilalte părţi.

(2) Dacă una dintre părţi lipseste sau se abţine de a înfăţişa mijloacele în orice moment al procedurii, cealaltă parte poate cere tribunalului să ia în considerare punctele concluziilor ce îi sunt supuse şi de a da sentinţa. Tribunalul, notificând părţii care a fost lipsă cererea de care a fost sesizat, trebuie să acorde acestei părţi un termen de graţie înainte de pronunţarea sentinţei, dacă nu s-a convins că partea în cauză nu are intenţia de a se înfăţişa sau de a prezenta probele ei.

Articolul 46

Cu excepţia unui acord contrar al părţilor, tribunalul trebuie, la cererea uneia dintre acestea, să statueze asupra tuturor cererilor incidente, adiţionale sau reconvenţionale legate în mod direct de obiectul diferendului, cu condiţia ca aceste cereri să fie acoperite prin consimţământul părţilor şi, pe de altă parte, ca ele să ţină de competenţa centrului.

Articolul 47

Sub rezerva acordului contrar al părţilor, tribunalul poate, dacă apreciază că împrejurările o cer, să recomande orice măsuri conservatorii în scopul salvgardarii drepturilor părţilor.

 

Secţiunea a 4-a

Despre sentinţă

Articolul 48

(1) Tribunalul hotărăşte asupra oricărei chestiuni cu majoritatea de voturi a tuturor membrilor lui.

(2) Sentinţa este dată în scris; ea este semnată de către membrii tribunalului care s-au pronunţat în favoarea sa.

(3) Sentinţa trebuie să răspundă la toate punctele din concluziile supuse tribunalului şi ea trebuie să fie motivată.

(4) Orice membru al tribunalului poate adăuga sentinţei fie opinia sa personală – dacă împărtăşeşte sau nu părerea majorităţii -, fie menţiunea dezacordului său.

(5) Centrul nu publică nici o sentinţă fără consimţământul părţilor.

Articolul 49

(1) Secretarul general trimite fără întârziere părţilor copiile certificate pentru conformitate ale sentinţei. Sentinţa se consideră a fi fost pronunţată în ziua trimiterii ziselor copii.

(2) La cererea uneia dintre părţi, care trebuie prezentată în 45 de zile de la darea sentinţei, tribunalul poate, după ce a făcut notificare celeilalte părţi, să statueze asupra oricărei chestiuni asupra căreia ar fi omis să se pronunţe în sentinţa sau să corecteze orice greşeală materială pe care ar conţine-o sentinţa. Decizia dată face parte integrantă din sentinţă şi este notificată părţilor în aceleaşi forme ca şi aceasta. Termenele prevăzute la art. 51 alin. 2 şi la art. 52 alin. 2 curg începând cu data pronunţării deciziei respective.

 

Secţiunea a 5-a

Despre interpretarea, revizuirea şi anularea sentinţei

Articolul 50

(1) Orice diferend care ar putea să se ivească între părţi privind sensul sau efectul sentinţei poate face obiectul unei cereri de interpretare adresate în scris secretarului general de către una sau alta dintre părţi.

(2) Cererea este supusă, dacă aceasta este posibil, tribunalului care a pronunţat sentinţa. În caz de imposibilitate, se constituie un nou tribunal în conformitate cu prevederile secţiunii a 2-a a capitolului de faţă. Tribunalul poate, dacă apreciază că împrejurările o cer, să hotărască suspendarea executării sentinţei până ce se va fi pronunţat asupra cererii de interpretare.

 

Articolul 51

(1) Fiecare dintre părţi poate cere în scris secretarului general revizuirea sentinţei pe motivul descoperirii vreunui fapt de natură să exercite o influenţă hotărâtoare asupra sentinţei, cu condiţia ca înaintea pronunţării sentinţei acest fapt să fi fost necunoscut tribunalului ca şi părţii solicitatoare sau ca aceasta să nu-l fi ignorat.

(2) Cererea trebuie introdusă în următoarele 90 de zile de la descoperirea faptului nou şi în orice caz în următorii 3 ani de la pronunţarea sentinţei.

(3) Cererea, dacă este posibil, este supusă tribunalului care a statuat. În caz de imposibilitate, se constituie un nou tribunal, în conformitate cu secţiunea a 2-a a prezentului capitol.

(4) Tribunalul poate decide, dacă apreciază că împrejurările o cer, suspendarea executării sentinţei până ce se va pronunţa asupra cererii de revizuire. Dacă, în cererea sa, partea în cauză solicită amânarea executării sentinţei, executarea este provizoriu suspendată până ce tribunalul va hotărâ asupra cererii amintite.

 

Articolul 52

(1) Oricare dintre părţi poate să ceară, în scris, secretarului general anularea sentinţei pentru unul dintre motivele următoare:

a) viciu în constituirea tribunalului;

b) abuz de putere evident al tribunalului;

c) coruperea unui membru al tribunalului;

d) încălcarea gravă a unei reguli fundamentale de procedură;

e) lipsă de motive.

(2) Orice cerere trebuie făcută în următoarele 120 de zile de la data sentinţei, în afară de cazul în care anularea este solicitata pe motiv de corupţie, în care caz cererea amintită trebuie să fie prezentată în următoarele 120 de zile de la descoperirea corupţiei şi, în orice caz, în cei 3 ani următori datei sentinţei.

(3) La primirea cererii, preşedintele numeşte imediat, dintre persoanele al căror nume figurează pe lista de arbitri, un comitet ad-hoc de trei membri. Nici un membru al acestui comitet nu poate fi ales dintre membrii tribunalului care a pronunţat sentinţa şi nici să posede aceeaşi naţionalitate cu vreunul dintre membrii acestui tribunal, aceea a statului parte în diferend sau a statului a cărui persoană este parte în diferend, nici să fi fost desemnat pentru a figura pe lista de arbitri de către vreunul dintre statele amintite sau să fi îndeplinit funcţii de conciliator în aceeaşi cauză. Comitetul este împuternicit să anuleze sentinţa în întregime sau în parte pentru unul dintre motivele enumerate în alin. 1 al prezentului articol.

(4) Prevederile art. 41-45, 48, 49, 53 şi 54 şi acelea ale cap. VI şi VII se aplică „mutatis mutandis” procedurii din faţa comitetului.

(5) Comitetul poate să decidă, dacă apreciază că împrejurările o cer, suspendarea executării sentinţei până ce se va fi pronunţat asupra cererii de anulare dacă în cererea sa partea în cauză solicită amânarea executării sentinţei, executarea este suspendată în mod provizoriu până ce comitetul va statua asupra zisei cereri.

(6) Dacă sentinţa este declarată nulă, diferendul este supus, la cererea părţii mai diligente, unui nou tribunal constituit conform secţiunii a 2-a din prezentul capitol.

 

Secţiunea a 6-a

Despre recunoaşterea şi executarea sentinţei

Articolul 53

(1) Sentinţa este obligatorie faţă de părţi şi nu poate fi obiectul vreunui apel sau altui recurs, în afara celor prevăzute de prezenta convenţie. Fiecare parte trebuie să asigure executarea sentinţei potrivit termenilor ei, în afară de cazul în care executarea este suspendată în virtutea dispoziţiilor prezentei convenţii. În sensul prezentei secţiuni, o sentinţă include orice hotarâre privind interpretarea, revizuirea sau anularea sentinţei, luată în baza art. 50, 51 şi 52.

Articolul 54

(1) Fiecare stat contractant recunoaşte orice sentinţă dată în cadrul prezentei convenţii ca fiind obligatorie şi asigură executarea pe teritoriul său a obligaţiilor pecuniare pe care sentinţa le impune, ca şi când ar fi vorba de o judecată definitivă a unui tribunal funcţionând pe teritoriul zisului stat. Un stat contractant cu o constituţie federală poate să asigure executarea sentinţei prin intermediul tribunalelor federale şi să prevadă ca acestea vor trebui să considere o asemenea sentinţă ca o judecată definitivă a tribunalelor unuia dintre statele federale.

(2) Pentru a obţine recunoaşterea şi executarea unei sentinţe pe teritoriul unui stat contractant, partea interesată trebuie să prezinte o copie certificată, pentru conformitate, de către secretarul general tribunalului naţional competent sau oricărei alte autorităţi pe care zisul stat contractant o va desemna în acest scop. Fiecare stat contractant face cunoscute secretarului general tribunalul competent sau autorităţile pe care le desemnează în acest scop, informându-l asupra eventualelor schimbări.

(3) Executarea este reglementată de legislaţia privind executarea hotărârilor judecătoreşti în vigoare în statul pe teritoriul căruia se aplica o asemenea procedură.

Articolul 55

Nici o dispoziţie a art. 54 nu poate fi interpretată ca facând excepţie de la normele de drept în vigoare într-un stat contractant în ceea ce priveste imunitatea de executare a zisului stat sau a unui stat străin.

 

CAPITOLUL V

DESPRE ÎNLOCUIREA ŞI RECUZAREA CONCILIATORILOR ŞI ARBITRILOR

Articolul 56

(1) Odata ce s-a constituit o comisie sau un tribunal şi a fost pornită procedură, compunerea acestora nu poate fi modificată. Totusi, în caz de deces, de incapacitate sau de demisie a unui conciliator sau a unui arbitru, în caz de vacanţă, se procedează după dispoziţiile cap. III, secţiunea a 2-a, sau după acelea ale cap. IV secţiunea a 2-a.

(2) Orice membru al unei comisii sau al unui tribunal continuă să-şi îndeplinească funcţiile sale în această calitate în pofida faptului că nu mai figurează pe listă.

(3) Dacă un conciliator sau un arbitru numit de către una dintre părţi demisionează fără asentimentul comisiei sau tribunalului al cărui membru este, preşedintele numeşte în locul vacant o persoană de pe lista corespunzătoare.

Articolul 57

O parte poate cere comisiei sau tribunalului recuzarea unuia dintre membrii acestora pentru orice motiv implicând o lipsă evidentă în ce priveşte calităţile cerute de art. 14 alin. 1. Partea într-o procedură de arbitraj poate, în plus, să ceară recuzarea unui arbitru pe motiv ca el nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la secţiunea a 2-a a cap. IV pentru numirea tribunalului arbitral.

Articolul 58

Ceilalţi membri ai comisiei sau ai tribunalului după caz, se pronunţă asupra oricărei cereri pentru recuzarea unui conciliator sau a unui arbitru. Totuşi, în caz de egalitate de voturi, sau dacă cererea de recuzare vizează un conciliator sau un arbitru unic sau o majoritate a comisiei sau tribunalului, decizia este luată de către preşedinte. Dacă temeiul cererii este recunoscut, conciliatorul sau arbitrul vizat de hotărâre este înlocuit conform prevederilor cap. III, secţiunea a 2-a, sau cap. IV, secţiunea a 2-a.

 

CAPITOLUL VI

DESPRE CHELTUIELILE DE PROCEDURĂ

Articolul 59

Redevenţele datorate de către părţi pentru utilizarea serviciilor centrului sunt fixate de către secretarul general în conformitate cu regulamentele adoptate în această privinţă de către consiliul administrativ.

 

Articolul 60

(1) Fiecare comisie şi fiecare tribunal fixează onorariile şi cheltuielile membrilor săi în limitele definite de consiliul administrativ şi după consultarea secretarului general.

(2) În pofida dispoziţiilor alineatului precedent, părţile pot fixa dinainte, de acord cu comisia sau cu tribunalul, onorariile şi cheltuielile membrilor acestora.

 

Articolul 61

(1) În cazul unei proceduri de conciliere, onorariile şi cheltuielile membrilor comisiei, cât şi redevenţele pentru utilizarea serviciilor centrului, sunt suportate în mod egal de către părţi. Fiecare parte suportă orice alte cheltuieli pe care le face pentru desfăşurarea procedurii.

(2) În cazul unei proceduri de arbitraj, tribunalul fixează, sub rezerva unui acord contrar al părţilor, suma globală a cheltuielilor făcute de acestea pentru nevoile procedurii şi hotărăşte modalităţile de repartiţie şi de plată a ziselor cheltuieli, a onorariilor şi cheltuielilor membrilor tribunalului şi a redevenţelor datorate pentru utilizarea serviciilor centrului. Această decizie face parte integrantă din sentinţă.

 

CAPITOLUL VII

DESPRE LOCUL PROCEDURII

 

Articolul 62

Procedurile de conciliere şi de arbitraj se desfăşoară la sediul centrului, sub rezerva dispoziţiilor care urmează.

 

Articolul 63

Dacă părţile hotărăsc astfel, procedurile de conciliere şi de arbitraj se pot desfăşura:

a) fie la sediul Curţii Permanente de Arbitraj sau al oricărei alte instituţii corespunzătoare, publică sau particulară, cu care centrul a încheiat aranjamente în acest scop;

b) fie în orice, alt loc aprobat de comisie sau de tribunal după consultarea secretarului general.

 

CAPITOLUL VIII

DIFERENDELE ÎNTRE STATELE CONTRACTANTE

Articolul 64

Orice diferend care ar putea surveni între statele contractante cu privire la interpretarea sau la aplicarea prezentei convenţii şi care nu ar putea fi rezolvat prin bună înţelegere este adus înaintea Curţii Internaţionale de Justiţie, la cererea oricarei părţi în diferend, dacă statele interesate nu au convenit o altă metodă de reglementare.

CAPITOLUL IX

AMENDAMENTE

Articolul 65

Orice stat contractant poate propune amendamente la prezenta convenţie. Orice text de amendament trebuie să fie comunicat secretarului general cu cel puţin 90 de zile înainte de reuniunea consiliului administrativ în cursul căreia amendamentul în chestiune trebuie să fie examinat şi trebuie să fie imediat transmis de acesta tuturor membrilor consiliului administrativ.

Articolul 66

Dacă consiliul administrativ decide această cu majoritate de două treimi a membrilor săi, amendamentul propus este distribuit tuturor statelor contractante pentru ratificare, acceptare sau aprobare. Fiecare amendament intră în vigoare la 30 de zile după expedierea de către depozitarul prezentei convenţii a unei înştiinţări adresate statelor contractante, informându-le cp toate statele contractante au ratificat, acceptat sau aprobat amendamentul. Nici un amendament nu poate să impieteze asupra drepturilor şi obligaţiilor unui stat contractant, ale unei colectivităţi publice sau ale unui organism depinzând de acesta sau de una dintre persoanele sale, conform prezentei convenţii, care decurg dintr-un consimţământ privitor la competenţa centrului dat înaintea datei intrării în vigoare a zisului amendament.

 

CAPITOLUL X

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 67

Prezenta convenţie este deschisă semnării de către statele membre ale băncii. Ea este de asemenea deschisă semnării de către orice alt stat parte la Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie, pe care consiliul administrativ, cu o majoritate de două treimi a membrilor săi, l-ar invita să semneze convenţia.

Articolul 68

(1) Prezenta convenţie este supusă ratificării, acceptării sau aprobării statelor semnatare, potrivit procedurilor lor constituţionale.

(2) Prezenta convenţie va intra în vigoare la 30 de zile dupa depunerea celui de-al douăzecilea instrument de ratificare, acceptare sau aprobare. Faţă de orice stat care va depune ulterior instrumentul lui de ratificare, de acceptare sau aprobare, ea va intra în vigoare la 30 de zile dupa data acestei depuneri.

Articolul 69

Orice stat contractant trebuie să ia măsurile legislative sau altele care vor fi necesare pentru aplicarea pe teritoriul său a dispoziţiilor prezentei convenţii.

Articolul 70

Prezenta convenţie se aplică la toate teritoriile pe care un stat contractant le reprezintă pe plan internaţional, cu excepţia acelora care sunt excluse de către zisul stat prin notificare adresată depozitarului prezentei convenţii, fie în momentul ratificării, acceptării sau aprobării, fie ulterior.

Articolul 71

Orice stat contractant poate denunţa prezenta convenţie prin notificare adresată depozitarului prezentei convenţii. Denunţarea îşi produce efectul la 5 luni după primirea zisei notificări.

Articolul 72

Nici o notificare făcută de către vreun stat contractant în virtutea art. 70 şi 71 nu poate afecta drepturile şi obligaţiile statului respectiv, ale unei colectivităţi publice sau ale vreunui organism depinzând de el sau de vreuna dintre persoanele sale în termenii prezentei convenţii, care decurg dintr-un consimţământ în competenţa centrului dat de unul dintre ei anterior primirii zisei notificări de către depozitar.

Articolul 73

Instrumentele de ratificare, de acceptare sau aprobare a prezentei Convenţii şi a oricăror amendamente ce-i vor fi aduse vor fi depuse la bancă, care va acţiona în calitate de depozitar al prezentei convenţii. Depozitarul va transmite copii ale prezentei convenţii certificate pentru conformitate statelor membre ale băncii şi oricărui alt stat invitat să semneze convenţia.

 

Articolul 74

Depozitarul va înregistra prezenta convenţie la Secretariatul Naţiunilor Unite conform art. 102 al Cartei Naţiunilor Unite şi regulamentelor aferente acesteia, adoptate de către Adunarea generală.

 

Articolul 75

Depozitarul va transmite notificări tuturor statelor semnatare, cu informaţii privind:

a) semnăturile potrivit art. 67;

b) depunerea instrumentelor de ratificare, de acceptare sau aprobare conform art. 73;

c) data intrării în vigoare a prezentei convenţii conform art. 68;

d) excluderile de la aplicaţia teritorială conform art. 70;

e) data intrării în vigoare a oricărui amendament la prezenta convenţie în conformitate cu art. 66;

f) denunţările conform art. 71. Întocmită la Washington în limbile engleză, spaniolă şi franceză, cele trei texte având aceeaşi valoare, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Bancii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, care a indicat prin semnarea de mai jos ca ea acceptă să îndeplinească funcţiile trecute în sarcina sa prin prezenta convenţie.

Posted in Reglementari.