Skip to content


Actiune anulare. Motive. Hotararea arbitrala incalca ordinea publica, bunele moravuri ori dispozitii imperative ale legii

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 3197/2009

Dosar nr. 704/59/2008

Şedinţa publică din 3 decembrie 2009

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 31 octombrie 2007 la Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Arad şi precizată la 15 februarie 2008 reclamanta SC I. SRL Arad solicită obligarea pârâtei SC D.P. România SRL Sânnicolau Mare la plata sumei de 129.104,60 lei reprezentând contravaloare facturi neachitate până la data de 21 septembrie 2007, la plata daunelor materiale suportate de reclamantă ca urmare a denunţării unilaterale abuzive a contractului de către pârâtă, reprezentând diferenţa dintre contravaloarea meniului aferent unui număr de 50 de persoane pe zi, calculate pentru perioada 22 septembrie 2007 – 14 martie 2008, şi cheltuielile aferente prestării serviciilor menţionate, precum şi rezilierea contractului intervenit între părţi, cu cheltuieli de judecată.

Prin hotărârea nr. 13 din 9 mai 2008 tribunalul arbitral admite în parte acţiunea reclamantei şi respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 51.132 lei, reprezentând contravaloarea facturilor nr. 133 din 18 februarie 2007, 134 din 19 februarie 2007, 135 din 20 septembrie 2007, 140 din 7 decembrie 2007, 141 din 7 decembrie 2007 şi 142 din 7 decembrie 2007, obligă pârâta la plata sumei de 158.752 lei cu titlu de daune interese rezultate din neexecutarea parţială a contractului de prestări-servicii nr. 26100 din 15 august 2007 încheiat între părţi, respinge capătul de cerere privind rezilierea contractului de prestări servicii, menţionat, din culpa exclusivă a pârâtei, cu 5759 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei.

Împotriva hotărârii arbitrale petenta pârâtă formulează acţiune în anulare solicitând instanţei, cu invocarea motivului prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ., admiterea acesteia, anularea hotărârii atacate şi, pe fond, respingerea în tot a acţiunii reclamantei, astfel cum a fost precizată, cu cheltuieli de judecată.

Petenta critică hotărârea arbitrală pentru a fi fost pronunţată cu încălcarea bunelor moravuri întrucât a fost obligată petenta la plata de daune interese pentru servicii ce nu au fost efectiv prestate de către reclamanta intimată, precum şi pentru a fi fost dată cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii, petenta invocând art. 5 şi art. 1332 C. civ., şi art. 1 din Decretul nr. 31/1954, dar şi art. 5.1 şi art. 1.1 din contractul sinalagmatic încheiat între părţi, care este legea acestora.

Prin sentinţa civilă nr. 1 din 20 februarie 2009 Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, admite acţiunea în anulare formulată de petenta pârâtă, anulează hotărârea arbitrală nr. 13/2008 pronunţată de Comisia de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Arad şi, pe fond, respinge acţiunea formulată de reclamantă, cu 5.000 lei onorariu de avocat şi 4.427,24 lei taxă de timbru şi timbru judiciar în sarcina reclamantei.

Pentru a admite acţiunea în anulare formulată de petenta pârâtă instanţa reţine că dispoziţiile art. 364 lit. i) C. proc. civ. sunt incidente în sensul încălcării dispoziţiilor contractuale cu raportare la dispoziţiile art. 979 C. civ., iar pentru a respinge acţiunea reclamantei, pe fond, reţine că petenta pârâtă a denunţat unilateral contractul în mod valabil, notificând aceasta în scris şi cu bună credinţă reclamantei, astfel că nu datorează daunele interese solicitate, precum şi că şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contract faţă de reclamanta intimată achitând parte din contravaloarea facturilor emise de aceasta pentru serviciile prestate în mod efectiv până la data de 17 septembrie 2007, data denunţării unilaterale a contractului, şi penalităţile de întârziere aferente.

Împotriva sentinţei de mai sus reclamanta intimată declară recurs solicitând, cu invocarea dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea în întregime a sentinţei atacate şi respingerea acţiunii în anulare a hotărârii arbitrale nr. 13 din 9 mai 2008.

În susţinerea recursului său recurenta critică instanţa pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 364 lit. i) C. proc. civ., aceasta reţinând neîntemeiat că hotărârea arbitrală în cauză ar fi fost pronunţată cu încălcarea ordinii publice, a bunelor moravuri ori a dispoziţiilor imperative ale legii, instanţa considerând eronat că dispoziţiile contractului încheiat de părţi ar reprezenta norme de ordine publică prin raportare la prevederile art. 969 C. civ. iar încălcarea acestora ar afecta bunele moravuri.

Recurenta critică instanţa şi pentru soluţia pronunţată pe fondul cauzei, pe care o consideră netemeinică şi nelegală, fiind dată cu greşita interpretare a clauzelor contractului, respectiv a dispoziţiilor art. 5.1, şi cu greşita aplicare a legii, respectiv a prevederilor art. 969-970, art. 1073, art. 1074 şi urm., ale art. 1081 şi următoarele, ale art. 1084, ale art. 1073 şi art. 1021 C. civ.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata pârâtă solicită respingerea recursului ca netemeinic şi nelegal, cu cheltuieli de judecată.

Examinând recursul reclamantei cu prioritate prin prisma criticilor formulate cu privire la soluţia instanţei de a fi admis acţiunea în anulare formulată de pârâtă şi a fi dispus anularea hotărârii arbitrale atacate cu reţinerea ca fiind îndeplinite condiţiile art. 364 lit. i) C. proc. civ. se constată că acesta este fondat.

Ignorând specificitatea acţiunii în anularea unei hotărâri arbitrale, care nu permite instanţei cenzurarea temeiniciei respectivei hotărâri, ci numai un control judecătoresc al legalităţii acesteia din perspectiva motivelor prevăzute limitativ de art. 364 lit. a) – i) C. proc. civ., instanţa criticată expediază acest control de legalitate solicitat de petenta pârâtă în lumina motivului prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ., făcând o trimitere la art. 979 C. proc. civ., şi aceasta eronată, instanţa înţelegând, de fapt, să se refere la dispoziţiile art. 969 C. proc. civ., şi procedează la analiza acţiunii arbitrale şi a apărărilor formulate în cadrul procesului arbitral pentru a ajunge la concluzia că tribunalul arbitral a dat hotărârea cu încălcarea dispoziţiilor contractuale, aspect care, în opinia netemeinică a instanţei, ar atrage incidenţa dispoziţiilor art. 364 lit. i) C. proc. civ.

Întregul raţionament al instanţei este profund eronat, aceasta ignorând că dispoziţiile art. 969 C. proc. civ. nu sunt norme de ordine publică şi nici nu pot fi considerate drept norme imperative ale legii în sensul avut în vedere de prevederile art. 364 lit. i) C. proc. civ.

Este ceea ce rezultă din chiar formularea art. 969 C. civ. potrivit căruia convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, acestea putând fi revocate prin consimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege.

Câtă vreme contractul este numai legea părţilor contractante şi câtă vreme acestea îl pot modifica prin consimţământul lor mutual, clauzele unui contract nu pot fi considerate nici ca fiind de ordine publică, iar art. 969 C. civ. nu poate fi calificat ca dispoziţie imperativă de lege vizată de art. 364 lit. i) C. proc. civ.

Examinând hotărârea arbitrală criticată de petenta pârâtă prin prisma motivului prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ., fără a indica, însă, dispoziţiile de ordine publică sau dispoziţiile imperative ale legii încălcate de tribunalul arbitral, formulând doar critici referitoare la modul de soluţionare a fondului litigiului şi considerând ca încălcând bunele moravuri raţionamentele tribunalului arbitral, fără a preciza nici care sunt acele bune moravuri încălcate prin dispozitivul hotărârii atacate, se constată că sunt neîntemeiate criticile avansate de petenta pârâtă prin acţiunea în anulare, hotărârea arbitrală fiind legală şi temeinică, pronunţată cu respectarea ordinii publice, a bunelor moravuri şi a dispoziţiilor imperative ale legii, sentinţa instanţei judecătoreşti recurată fiind astfel nelegală şi netemeinică sub aspectul admiterii acţiunii în anulare formulată de petenta pârâtă, şi, în consecinţă, recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva acesteia urmează a fi admis şi, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., sentinţa recurată urmează a fi modificată în sensul că acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale urmează a fi respinsă.

Faţă de această soluţie, criticile formulate de recurentă privind caracterul netemeinic şi nelegal al sentinţei recurate şi cât priveşte soluţia pronunţată pe fondul cauzei urmează a nu mai fi examinate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanta SC I. SRL Arad împotriva sentinţei civile nr. 1 din 20 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială. Modifică sentinţa recurată în sensul că respinge acţiunea în anulare formulată împotriva hotărârii arbitrale nr. 13/2008 a Comisiei de Arbitraj Comercial de pe lângă C.C.I a judeţului Arad.

Irevocabilă.

Posted in Inalta Curte de Casatie si Justitie, Jurisprudenta, Romania.